spyked bricks in the wall

despre somn

Rog în mod oficial eventualii cititori de aberaţii să nu ia în serios post-urile încadrate în această categorie. Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare.

Azi noapte am adormit, obosit de munca istovitoare (??) şi de sticla de bere goală. Şi nu ştiu cum s-a făcut că peste ceva timp, din cauza unui coşmar (unul cu un moş pervers care încerca să mă violeze) m-am trezit, dar nu complet. Am încercat să deschid ochii, dar am observat că îmi e imposibil să fac asta. Am mai încercat o dată fără succes, după care am trântit sfidător în gând un „‘tu-ţi paştele mă-tii de bere că mă arde vezica dar nu pot să mă scol din pat„. No, până aici toate bune şi frumoase. Dar apoi o voce divină mi-a şoptit nişte cuvinte magice şi am fost trăznit brusc de o idee. Luminată de toate cele întâmplate, conştiinţa mi-a zis: „spaicule, tu trebe să scrii despre somn, despre ceea ce înseamnă, cum se manifestă şi de ce există el, poate-poate te faci tovarăş cu vreun filozof (cu s! [n.a.]) bogat care să te finanţeze şi pe tine„.

Aşadar, ce este somnul? Prin prisma obiectivă, somnul reprezintă o activitate inevitabilă şi indispensabilă pentru animale, care ţintuieşte individul la pat timp de 2-12 ore (uneori mai mult sau mai puţin). În cazul febrei sau al consumului de diverse substanţe halucinogene (sau de alcool, în cazul meu), lucrurile se complică. Aici intervine cel de-al doilea mod de analiză al somnului, cel subiectiv. În mod firesc, din moment ce eu văd (cu ochii sau cu altceva, aici îi discutabil) cu totul altceva decât camera în care zac, înseamnă că metafizicul meu iese din dimensiunea spaţio-temporală în care trăiesc de obicei şi ajunge într-un loc în care eu sunt mic, neajutorat şi un moş pervers încearcă să mă violeze, mai întâi apăsându-mă insistent pe umăr şi apoi… după aia nu ştiu ce s-a mai întâmplat, dar sigur umărul meu era amorţit când s-a terminat visul.

Pentru a pune neuronii cititorului în mişcare, voi lansa o întrebare: de ce mi-a amorţit umărul? Variantele de răspuns sunt două la număr (iar argumentele sunt binevenite): 1.De vină e moşul din vis; 2.Am dormit pe umăr; 3.Ambele. Eu aş merge pe a patra variantă.

Vă urez somn uşor şi să trăiţi bine.