spyked bricks in the wall

google+ minus (>> ε)

Deoarece se vede de la o poștă că subsemnatul manifestă un oarecare interes pentru așa-zisul web social, dar și fiindcă ar fi păcat să fim hateri doar cu Facebook și cu Twitter [i], hai să ne legăm un pic de acest Google+ și să arătăm de ce momentan relevanța sa pentru web este cvasi-nulă.

Pentru că da, Google+, deși momentan în beta, are șansa să nu fie decât un mare fleoșc al Interneților. Spun asta în calitate de utilizator Google Mail, Google Calendar, Google Reader și bineînțeles al motorului de căutare, care reprezintă într-un anumit sens Internetul. Cu toate astea, nu mă voi sfii să dau în noul produs de la Google cu tot ce am eu, după cum se poate observa în cele ce urmează.

Nu cred că are vreun rost să reiau problemele ridicate în articolul anterior despre Google+. Înainte argumentam din perspectiva celui care a văzut un site de prezentare, iar acum vorbesc din perspectiva utilizatorului. Cu toate astea, ideile de mai devreme rămân valide: Google+ nu e momentan decât o altă rețea socială, al cărei unic avantaj este acela că nu e Facebook. În rest, cercurile nu mi s-au părut deosebit de utile, Spark-urile dau rezultate de-a dreptul irelevante – mi-am făcut un Spark cu „webcomics”, care numai webcomic-uri nu îmi afișează – iar Hangout-uri nu am folosit absolut deloc, neavând un motiv suficient de bun pentru a face asta.

În plus, sunt adăugat (în stilul Twitter) în cercurile unor persoane pe care nu le cunosc și cu care nu am vreo legătură. Toate bune și frumoase, numai că celor de la Google le-a venit ideea tâmpită de a introduce un meniu numit Incoming, meniu care conține actualizările făcute de acești indivizi care mă urmăresc, însă pe care eu nu îi. Nu știu cum vă sună acest lucru, însă mie îmi pute a spam, iar Facebook se descurcă destul de bine în această privință. Nu am nevoie de +1 surse de așa ceva, mulțumesc.

Un argument tehnic pro Google+ ar fi acela că e mai rapid și mai fiabil decât Facebook. Chestia e că Google+ e într-adevăr mult mai bine construit (la nivel de timp de răspuns, atât din partea front-end-ului cât și din cea a back-end-ului), însă clar nu este mai fiabil. Drept dovadă stă imaginea de mai jos, care ilustrează cum nu am putut să adaug un link către un site care funcționează perfect.

Ultima problemă, dar nu în ultimul rând, este cea legată de politicile Google în privința mirobolantei lor rețele sociale. Deja nu mai e nici un secret, încă de o săptămână vuiește în presa online vestea că Google șterg conturi în masă, pe motivul că acestea nu aderă la termenii impuși de companie; care cerințe se rezumă la folosirea numelui real [ii]. E interesant de menționat faptul că până acum conturile au fost șterse fără avertisment.

Mai interesante sunt însă metodele folosite de către Google+ pentru a rezolva problema. După cum spuneam mai demult, Google sunt mari amatori de implementare a metodelor de învățare automată în produsele lor. Problema e însă aceea că orice algoritm de învățare va identifica mereu false positives și false negatives, prin însăși definiția problemei de învățare inductivă. Astfel, până și personalități precum William Shatner s-au trezit peste noapte fără cont, în ciuda faptului că foloseau nume reale.

În concluzie, nu sunt deloc de acord cu vocile care susțin că Facebook e viitorul Hi5 iar Google+ e viitorul Facebook. Trecând peste faptul că toate sunt niște mașinării de mâncat timpul în mod inutil (cu mențiunea că Facebook are și FarmVille, care nu-i inutil în sensul în care e totuși entertainment), Google mai au multe de învățat, destul de inovat și o groază de marketat. Altfel, Google+ are totuși șanse să devină următorul Google Wave.

1. Menționez că nu îmi aduc aminte exact când am fost hater în ceea ce privește Twitter. De fapt sincer să fiu, un serviciu în cadrul căruia publici idei de maxim 140 de caractere nu poate veni decât dintr-o idee deosebit de inspirată. [↩]
2. Nu doresc să dezbat aici această problemă, deși mi se pare demnă de luat în seamă. La urma urmei, numele pe care îl folosesc pe Internet (precum și în viața reală) mă privește în totalitate și nu ar trebui să constituie problema nici unei firme, fie ea Google sau Facebook. Asta în ciuda faptului că personal nu mă sfiesc să îmi fac numele real public pe web. [↩]