acele chestii care se întâmplă

vineri, 8 iul. 2011, 17:33

[ (sau nu, după caz) ]

  • Deși buzz-ul a avut loc acum mai bine de la o lună, greața mi-a rămas în continuare în stomac și în toate alea. Încă o dată românii dau dovadă că se pricep să dea cu mucii în fasole, drept dovadă stând anularea concertului Opeth de pe 5 iunie, pe ideea că „las’ că facem noi unul mai prin toamnă”. Să le fie rușine măgarilor de la One Event, plus alte înjurături de mamă, tată și nu în ultimul rând de soacră.
  • Dat fiind totuși faptul că nu toți organizatorii de evenimente sunt măgari, festivalul de la Gărâna se menține pe aceeași linie pe care a mers și în anii trecuți. Sigur, subsemnatul probabil că nu o să ajungă nici anul ăsta, însă evenimentul e la fel de tare chit că mă duc eu sau nu. Sunteți fraieri dacă-l pierdeți, iar dacă vă place și jazz-ul și nu apucați să o vedeți pe Hiromi, atunci se cheamă că sunteți de două ori fraieri.
  • Din ciclul „chestii reușite”, anul trecut Mihai vorbea despre o chestie numită IP Workshop (IP venind de la Ideas and Projects), eveniment care se pare că se ține și anul ăsta. Pe scurt, oamenii vor să combine programarea cu distracția și să îi ajute pe începătorii interesați de domeniu să facă primii pași. Și vă zic eu că indivizii implicați știu, sunt competenți și puși pe treabă, pe cuvânt, altfel nu vorbeam despre dânșii. Dacă vă interesează microcontrollerele, androizii, aifoanele, vebul sau mai știu eu ce, give it a try.

despre înțeles: iadul abstractizării

luni, 4 iul. 2011, 17:10

Titlul nu este nici pe departe trântit la întâmplare. Dacă Dante a crezut de cuviință că un infern structurat pe straturi e mai potrivit (decât ce?), atunci probabil că undeva în alegorie își găsește locul și ideea abstractizării. Pentru că nu doar infernul este o abstractizare – bineînțeles, nu rămâne decât să ne întrebăm: abstractizarea cui? -, ci și abstractizarea poate fi în anumite cazuri un adevărat infern.

Spuneam, când m-am apucat să vorbesc despre semantică, că înțelesurile pot pune și vor pune mereu probleme utilizatorilor de limbaj. Mai mult, fiindcă vorbim aici despre limbă în întregimea sa, structura limbajului poate afecta înțelesul la nivel declarativ. Dacă extindem problema la nivelul unităților literare (adicătelea cel al textelor), atunci lucrurile se împut și mai rău, să nu mai vorbim despre faptul că populații independente au dezvoltat limbi separate, astfel că trecerea unei idei dintr-o limbă în alta îi alterează mai mult sau mai puțin (deseori „mai mult”) înțelesul. În contextul ăsta, lingvistica formală a lui Chomsky se dovedește a fi o unealtă esențială pentru așezarea lucrurilor în ordine, măcar așa, un pic. Chiar și așa, întrebarea care atârnă nesimțit în toate locurile publice este: cum reușim să abstractizăm corect o idee sau o colecție structurată de idei?

Firește, ar fi inutil să mă apuc eu aici să disec gramatici și să înșir reguli de producție. O idee mai bună, zic eu, ar fi să ilustrez problema printr-un exemplu practic la îndemâna cel puțin a unui absolvent de liceu. În plus, limbile de zi cu zi nu mi se par deloc o idee răsărită (din cauza ambiguităților lor inerente), astfel că voi face referire la acele limbi mult mai simple, care se leagă mult mai bine de toată varza formală: limbajele de programare. (mai mult…)

google plus minus epsilon

miercuri, 29 iun. 2011, 02:46

Aflu via Alex (via Facebook, că tot e vorba de drăcovenii sociale) despre un nou proiect marca Google, numit de către cei din departamentul marketing, bănuiesc, Google+. Cum mi-am mai dat recent cu părerea pe tema web-ului social, propun să luăm prezentarea (având în vedere că cel puțin subsemnatul nu are acces la mai mult de atât momentan) și să facem un studiu de caz pe ea.

Ca fapt divers, prezentarea în sine nu mi se pare deloc rea, ba chiar oamenii s-au străduit să facă un fel de mini interfețe mock. Faptul ăsta e foarte îmbucurător, fiindcă avem ocazia să vedem cu ce se mănâncă produsul lor înainte să îl folosim, și până la urmă asta e tot ce contează: un produs bun fără o prezentare cât mai „hands-on” nu are nici o priză. Probabil că Google au învățat totuși ceva din Google Wave. În fine.

Turul Google+ (care pare a fi construit, într-un mod destul de ciudat, peste API-ul Google Maps) oferă o prezentare a cinci componente care probabil că stau la baza întregii aplicații de socializare. Să le luăm pe rând, începând cu chestia numită Circles: feature-ul ăsta constă într-un fel de unealtă de împărțire a contactelor pe căprării, gen familie, colegi de liceu, prieteni, dușmani și așa mai departe. Chestia e cumva utilă, mai ales dacă nu vrei să le arăți părinților un album cu poze cu tine în ipostaze indecente. (mai mult…)

linux audio players redux

marți, 14 iun. 2011, 20:33

Stimabilul dAImon dă naștere pe Twitter unei discuții foarte interesante, și anume despre cât de prost se descurcă Banshee cu indexarea colecțiilor mari de muzică, discuție care a deviat în „uite câte alternative există pe Linux (sau de ce nu, pe Windows)” și în care m-am băgat și eu uite așa, doar nu degeaba urmăresc Banshee-ul încă dinainte să fi făcut bine ochi.

Și adevărul e că și acum, după o perioadă considerabilă de timp, softul cu pricina e prost. Nu zic, Banshee s-a dezvoltat incredibil de mult, a primit un suport fain pentru last.fm, se descurcă cu dispozitive mobile (inclusiv iPod and company) fără probleme și câte și mai câte, fapt pentru care cei de la Ubuntu au hotărât să îl facă implicit în distribuția lor, băgându-și picioarele în toată comunitatea de dezvoltatori care zic că Mono e rău, că vine de la Microsoft (Banshee e scris în C#). Cu toate astea, player-ul implicit de muzică de pe Ubuntu e prost în ceea ce privește performanțele: stă cam zece secunde să booteze, stă uneori o secundă să afișeze o listă de melodii, plus alte mici probleme care nu-l pun deloc la loc de cinste.

Așadar, m-am hotărât să readuc la viață un bătrân articol despre programe de muzică, lăsând la o parte alternativele deja consacrate cum ar fi Winamp, care oricum sunt pentru Windows, iar eu vreau să vorbesc doar despre softuri libere și pentru GNU/Linux. Nu-s puține, vă asigur, iar eu voi vorbi doar despre două-trei din ele. Lista nu este deci nici pe departe exhaustivă, iar dacă doriți așa ceva va trebui să apelați la Google. (mai mult…)

o definiție a inteligenței

luni, 6 iun. 2011, 19:09

Doamna inteligență este o cutie a pandorei (sau o cutie neagră?) studiată de mult timp de noi, adică de oameni, cu excepția cazului în care sunteți de pe Marte (sau mai rău, Venus) și citiți acest blog. Aceasta a fost asociată de-a lungul timpului cu multe aspecte ale ființei umane. Fiți pe pace însă, asocierea a fost de cele mai multe ori eronată.

Spre exemplu, poate executa un calculator electronic operații de înmulțire cu o precizie de douăzeci de zecimale în mai puțin de o secundă? Se pare că da, spre deosebire de cea mai mare parte din indivizii rasei umane. Este însă calculatorul inteligent? Asta depinde de multe lucruri, dar majoritatea calculatoarelor nu știu nici măcar să se pornească singure. De fapt, avem destul de puține motive să atribuim vreun fel de inteligență calculatoarelor [i]. (mai mult…)

  1. Când zic „calculator”, mă refer la acea bucată de fier, textolit și siliciu făcută de mâna omului, nu la programele care rulează pe el și nici la alte aspecte care abstractizează mașina fizică. Aici s-ar putea aduce argumentul că nici ființa umană nu e o entitate pur fizică, dar mai bine să lăsăm dezbaterea asta pe altă dată. []