spyked bricks in the wall

probleme cu lumea de astăzi

În ultima vreme tineretul de pe Interneți are un obicei interesant, acela de a publica pe diverse site-uri citate, din care unele aforisme ale unor personalități marcante (de obicei) ale secolului trecut. Mă găsesc de-a dreptul încântat de faptul că oamenii caută a exprima idei deseori complexe sub forme simple; sunt cu atât mai încântat cu cât acestea sunt preluate din cărți marcante, fapt ce denotă într-o anumită măsură cultivarea. În același timp mă dezamăgește totuși faptul că mulți indivizi dau dovadă de o slabă înțelegere a citatelor pe care le folosesc cu atâta pricepere. Unul din aceste citate sună după cum urmează:

The trouble with the world is that the stupid are so confident while the intelligent are full of doubt.

Textul îi aparține cică lui Bertrand Russell și sună de fapt în felul următor:

The fundamental cause of trouble in the world today is that the stupid are cocksure while the intelligent are full of doubt.

Site-ul care îl găzduiește menționează drept sursă cartea „Marriage and Morals” a filosofului, via ceva autor care citează pe tema „disbelief”-ului, adică a „neîncrederii”, în contextul mai îngust al lipsei de încredere vizavi de instituția bisericii și varii concepte religioase asociate cu aceasta. Mai mult, și foarte important, capitolul în care se regăsește citatul se numește „Christian Ethics”, care face referire la ideile lui Russell referitoare la credință, creștinism etc. Deși sunt departe de a fi atât de înțelept încât să citesc pe îndelete lucrări de filosofie, cunosc — ca și tine probabil, cititorule — poziția autorului față de religia creștină.

S-ar părea că de la data publicării cărții (anul 1929) și până astăzi problema asta „fundamentală”, după cum susține autorul, s-a mutat în alte sfere și s-a transformat cumva. Nu văd cum reprezintă o problemă faptul că prostul este „cocksure”, încrezut adicătelea, sau „fudul”, vorba proverbului. Așa e prostul prin natura sa, de la natură, iar acest fapt pare a fi un invariant al universului. Oricum prostia duce în cele din urmă la eșec, fapt care îi supără cel mai tare pe cei care au fost afectați în primul rând de nereușită, adică tocmai pe proști.

Pe de altă parte e și mai evidentă falsitatea problemei când vine vorba de dubiile celor inteligenți. Apăi știința are drept fundament fix dubiul care susține că „poate lucrurile nu-s așa și-s altfel”, acceptând astfel singura constantă a universului, schimbarea. Afirmația e cu atât mai ciudată cu cât vine din mintea unui ateu convins, iar citatul se situează, să nu uităm, fix în contextul acesta. Deci ce mai, „it’s not a bug, it’s a feature”: fără dubii că în lipsa dubiilor media umanității s-ar situa cel târziu la nivelul anilor 1700, în jeg și în cel mai negru abis posibil, care după mine e propagarea lentă a informației, deci imposibilitatea individului de a cunoaște [i] chestii.

Cauza asta fundamentală a problemelor, „the root of all evil”, este deci cu totul alta în secolul al XXI-lea. Aș merge până la a spune că problema, și anume cea fundamentală, e de fapt mai multe, mai mult sau mai puțin fundamentale — n-am ajuns la nivelul de înțelegere al lumii care să-mi permită să dau un verdict în sensul ăsta. Dacă tot suntem aici, să și ilustrăm câteva din aceste probleme, folosind exemple aflate deja la îndemână.

O problemă constă în faptul că în lumea virtuală a arhivei, individul mediu — subsemnatul, bunăoară — nu poate găsi sursa inițială a unui citat. Îmi e evident faptul că citatul de mai sus a fost scos din context și pus pe toate gardurile, motiv pentru care aș fi vrut să dau măcar peste capitolul care conține bucata respectivă de text. E imposibilă procurarea unei variante digitale a „Marriage and Morals”, aceasta găsindu-se fie în format paperback [ii], fie în ceva format proprietar dubios, fie în țări „mai dezvoltate”, adică nu România. Culmea scârbei e că nici variante piratate nu se găsesc, că doar nu or distribui acuma editurile pe gratis „proprietatea” unui individ mort deja de vreo patruzeci de ani.

A doua problemă e fix cea menționată la început: indivizii caută să își transceadă propria prostie [iii], însă sunt în același timp mult prea leneși pentru a merge mai departe de regurgitarea unui text oferit pe tavă. E frumos să te uiți la ce au zis X și Y și să te minunezi că „io-te câtă dreptate are!”, însă e foarte posibil în același timp ca de fapt citatul lui X sau al lui Y să fie în mod obiectiv de o prostie crasă. Istoria însăși e o dovadă clară a prostiei unor oameni faimoși, cărora aceasta le-a și dat un bobârnac în cele din urmă.

Acestea sunt doar două din sursele belelelor zilelor noastre.

1. Ăsta e un alt mod de a spune că „educația”, sau într-un sens mai larg învățarea, e ceea ce deosebește indivizii „fit” de cei „unfit” în ziua de astăzi. Importantă e pe de o parte cunoașterea și pe de alta interpretarea „bună” — într-un sens calitativ — a cunoștințelor. De-aia proștii nu pot avea succes în zilele noastre, fiindcă pe ei nu-i interesează să cunoască. [↩]
2. Fapt care în sine e lăudabil. Cărțile tipărite sunt foarte bune și le prefer de cele mai multe ori în locul celor pe calculator, însă acestea se dovedesc absolut inutile pentru regăsirea informației într-un timp de, să zicem, douăzeci de secunde. [↩]
3. Doar un om irecuperabil de prost ar putea susține că n-a comis în viața sa o acțiune care să fie calificată drept prostie. Inteligența e rareori înăscută, în cele mai multe cazuri ea fiind de fapt rezultatul unei lupte grele cu prostia înăscută. [↩]