scurt ghid pentru eradicarea pirateriei

sâmbătă, 31 Mar 2012, 13:57

Dacă tot m-am apucat să întorc pirateria pe diversele ei părți, mă gândesc că nu ar strica să ofer și o perspectivă personală asupra problemei. Totuși, în ciuda faptului că perspectiva e una pur personală și în care eu unul mă regăsesc fără să fi cerut părerea celorlalți, e foarte posibil ca aceasta să fie de fapt integrată în mod universal în psihologia cumpărătorilor. Astfel se poate ca agenții economici inteligenți să ia în considerare în mod implicit ideile de mai jos.

Pentru a putea stabili zisele idei rând pe rând și una câte una, trebuie să plecăm întâi de la o premisă. Ei, premisa de la care voi pleca este simplă: pe scurt, eu sunt un potențial client deci dau banii cui și când vreau și producătorul de material sub copyright nu are decât să mă asculte, în caz contrar dând faliment; pe lung am tratat problema când am vorbit despre martie negru. Firește că eu aș putea la fel de bine să le impun producătorilor să-mi facă o felație, fapt ce e absurd și i-ar determina pe dânșii să îmi impună același lucru. Deci cu alte cuvinte condiția necesară este ca criteriile mele pentru achiziționarea unui produs dat să fie raționale și să beneficieze ambele părți ale schimbului economic.

Criteriul zero și cel mai important este acela că orice producător de artă, software și alte materiale care cad sub incidența proprietății intelectuale trebuie să existe pe Internet, context în lipsa căruia nu putem mai putem discuta despre intelect de cel puțin zece ani încoace. Iar aici e clar că cererea nu e a mea personală, ci a arhivei™, care-i mai mare decât noi toți la un loc.

Restul criteriilor decurg din acesta și se constituie după cum urmează:

  • Dacă un produs dat există în format fizic (CD/DVD) și nu în format digital (descărcabil sau sub formă de flux digital, atunci nu îl voi cumpăra. Cu alte cuvinte dacă-i joc îl găsesc pe Steam sau în Ubuntu Software Center, dacă e muzică o găsesc pe Amazon sau pe Youtube, dacă e film idem. Altfel nu discutăm, torenții sunt la un click depărtare.
  • Produsul digital astfel disponibil pe Internet nu trebuie să fie mai scump decât cel disponibil în format fizic, în cazul în care mai există în acesta. În caz contrar circa 20€ la nivelul anilor 2011 mi se pare o valoare acceptabilă pentru un joc mai răsărit sau pentru un album dublu-disc.
  • E de preferat ca politica producătorilor să nu varieze în funcție de țară, dat fiind că nu prea există în general un motiv bine întemeiat pentru asta. Sigur, un preț mai mare s-ar justifica în țările în care legislația e mai restrictivă, dar la polul opus mie mi se pare discriminatoriu ca ăia din Anglia să asculte radio gratuit iar eu să plătesc.
  • Nu am de gând să dau banii pe produse digitale care folosesc scheme de protecție de genul DRM. De obicei astea implică faptul că n-am voie să le țin decât pe o mașină fizică, iar eu vreau să le copiez pe mobil, alte calculatoare etc., iar produsele piratate îmi oferă în momentul de față această libertate, pe când chestiile cu DRM nu. Și nu, n-o să plătesc pentru chestii de două ori, nu-s așa de prost.
  • Nu aș dori să folosesc servicii online care au termenii de folosire mai lungi de o mie de cuvinte și scrise în legaleză. Apropo de care fapt, aș prefera ca colectarea datelor personale (statistici despre vizionarea filmelor/ascultarea muzicii și așa mai departe) să fie opt-in, adică să mi se garanteze că e efectuată doar cu permisiunea mea explicită. Știu că în ziua de azi e la modă reținerea celor mai mici evenimente din viața fiecăruia, că doar de-aia e arhivă™, dar ar fi o idee bună ca controlul asupra acestui aspect să fie la discreția utilizatorului.

Cam atât pentru moment, voi veni cu actualizări pe măsură ce întâlnesc alte criterii pentru cumpărarea chestiilor pe Internet. A se remarca însă că doar prin respectarea punctelor de mai sus companiile ar avea imens de câștigat, pentru că agenții raționali nu-s oi, deci apreciază un minim respect față de dânșii. Este evident că vor exista în același timp și paraziți care vor căuta să contrafacă și să copieze în continuare, însă răspunsul la această problemă rămâne un mister pentru populația Internetului, cu atât mai mult cu cât nimeni nu știe exact care-i reacția optimă la acest tip de comportament și ce consecințe ar putea avea ea.

Comments

  • Gab spune:

    Vrei să spui că ăia din Anglia ascultă radio gratuit, iar la noi nu e disponibil serviciul. 😀

    Şi apropo de asta. Aud mereu de problemele de legislaţie care îi împiedică să lanseze nu-ştiu-ce produse sau servicii aici. Aş vrea să ştiu unde se găsesc explicate exact motivele astea, de curiozitate. Adică, găsesc legi aleatorii legate de internet, dar aş vrea să mi se menţioneze ceva mai specific.

  • spyked spune:

    Păi problemele sunt fie

    a.Economice: după studiile lor lumea nu e dispusă să plătească pentru serviciul cu pricina, iar implementarea lui în România presupune niște costuri gen traducerea în limba română and so on. E mai puțin probabil să se întâmple asta, dat fiind că oricum nu-și bate nici un distribuitor mare de muzică capul să traducă site-uri în română.

    b.De legislație: legislația anti-piraterie din România e prost implementată, ceea ce rezultă ori în piraterie crescută (ceea ce înseamnă din nou că serviciile lor n-o să prea fi cumpărate), ori are găuri care ar permite deținătorilor de copyright să îi dea (pe distribuitori) în judecată în țara respectivă. Nu știu exact care-s mecanismele din spate, dar din câte știu se poate întâmpla foarte ușor.

    c.De monopol: aici exemplul cel mai important e Google vs EU în cazul Google Books. Din câte știu sub acuzațiile astea Google n-au fost lăsați să vândă cărți în UE.

    Pe lângă asta s-ar putea să fie și probleme de exclusivitate în acordurile dintre distribuitori și deținătorii proprietății intelectuale. Rațiunea din spate mă depășește, dar e aceeași pentru care datele de lansare și/sau alte facilități pentru albume diferă de la un continent la altul.

  • […] adică de „media”, împing la fel de mult rahat în sistem, pe ideea că „ei pot” și „nu au nevoia să se adapteze”. Sigur, asta creează o dinamică pe moment, oamenii înghit rahatul, vizionează fiecare film […]

  • […] săriți, o dăm din nou în de-alea cu copyright. Deoarece comercianții de software nu mă ascultă și continuă să își aroge dreptul de proprietate asupra nimicului – ba mai mult, asupra […]

  • Comentariile sunt dezactivate.