spyked bricks in the wall

software-ul liber și guvernarea

Există deja de ani buni de zile, mai exact de vreo zece (plus-minus), o idee conform căreia software-ul open-source (sau liber, ca să fim cât mai stallmanieni cu putință) și guvernarea statală se pupă al naibii de bine. În ultimii ani, un număr semnificativ de state, în speță câteva din Uniunea Europeană – Uniune din care țin să vă anunț că face parte și România, în caz că nu știați – au făcut un efort de a adopta soluții open-source, fie la nivel de administrație locală, fie chiar la centru. Punerea în practică a ideii a dat rezultate mai mult sau mai puțin satisfăcătoare, unii au renunțat între timp la demers, alții nu, în fine.

Interesant este faptul că UE susține puternic ideea, fix în ciuda Microsoft-ului de peste ocean; atât de mult încât au scos o licență open-source concepută special pentru asta. Mai exact, este vorba de EUPL. Cu alte cuvinte, ei sunt pregătiți să acorde sprijin legal softului dezvoltat pentru nevoile statului, și nu numai. În acest context, poziția României vine fix ca nuca în perete: reprezentantul oficial al statului român pe probleme de IT afirmă că el nu, n-o să se bage la așa ceva în nici un caz [i].

Haideți să tranșăm problema asta. Sunt de acord, e greu să implementezi așa ceva la noi, în primul rând din motive tehnice. E nevoie de oameni care să știe, iar oamenii ăia trebuie plătiți să îi învețe pe ăi de urmează să utilizeze sistemele, iar asta înseamnă timp și bani. E nevoie de suport hardware, hardware care costă la rândul său. Dezvoltarea unui astfel de sistem poate să dureze un an de zile pe puțin, asta într-o primărie mai mică din țară, nu mai zic de instituțiile mari.

Cu toate astea, beneficiile pe termen lung sunt mult mai mari decât costurile inițiale. Guvernul nu e legat de o singură firmă care să se ocupe de mentenanță, produsele fiind open-source. În plus, nu se poate întâmpla ca dezvoltatorii să dea faliment, fiindcă proprietatea intelectuală nu aparține vreunei firme. Când renunță o firmă la el, proiectul poate fi preluat la fel de ușor de o alta. Chestia asta stimulează, cel puțin în teorie, competiția și convergența rapidă a softului către un rezultat acceptabil [ii] mult mai bine decât ar putea să o facă orice soft proprietar.

Până la urmă, motivul pentru care ideea e fezabilă e aceea că statul nu e o instituție care să funcționeze pe profit, cel puțin nu în teorie. Nu mai există astăzi nici un argument care să împiedice asta: nu mai suntem în 1995, Linux nu mai e ce a fost, un Ubuntu sau Debian poate servi cu succes nevoilor utilizatorului mediu. Dezavantajele în a folosi produse Microsoft sau Oracle sunt însă multiple, vă las pe voi să vă gândiți la ele.

Revenind la România, am mai discutat în trecut de Valerian Vreme, acest susținător al unor proiecte absolut, dar absolut inutile. Omul o ia rău pe arătură cu susținerea conferințelor open-source [iii], pentru ca mai apoi să afirme că o știe el pe asta cu produsele libere, când de fapt demonstrează că nu știe mai nimic.

Situația de facto este următoarea: nici Vreme și nici alții din guvernul .ro nu au de câștigat nimic de pe urma implementării unei soluții libere, adevărul fiind acela că nu ai cum să faci licitații pe milioane de euro cu așa ceva. Cât timp o să existe „rude” care vin cu soluții (fie ele în domeniul IT, drumuri, salubrizare etc.) de mâna a doua, nu ne putem aștepta la vreun proiect serios, onest, care chiar să ușureze viața cuiva. Mai avem până acolo.

1. Ca fapt divers, articolul la care am dat link e doar una din zecile de pseudo-știri și reportaje prost documentate care sunt scrise zilnic pe teme de IT. Dar nu doresc să mă leg de articol, ci doar de citatul conținut în acesta. [↩]
2. Aveți dubii? Luați de studiați. [↩]
3. Inițiativă există de ani buni de zile. Singurii care au susținut și sponsorizat până acum întrunirile free software la noi au fost, din câte știu, ori cei din mediul academic, ori tot firmele străine. [↩]