spyked bricks in the wall

the „linux” in it

Mai deunăzi am dat peste un articol ce m-a pus pe gânduri, scoțându-mă brusc din starea de exuberanță specifică unei plimbări pe plaiurile întinse ale Interneților. Pe scurt, pentru a scuti cititorul de a da un click în plus, voi menționa cum în articol se vorbește despre faptul că așa-zisul brand „Linux” ar reprezenta un mod dăunător de a privi diverse platforme și/sau distribuții software, în ciuda faptului că ele-s bazate tocmai pe Linux, unele din ele chiar pe GNU/Linux.

Prima reacție a fost aceea că, uite, omul zice ceva acolo și corelația asta nu-i tocmai întâmplătoare. Apoi m-am uitat la comment-uri – cu precădere la cele ce contrazic articolul – și mi-am zis că na, cititorii au la rândul lor o bună parte din dreptate. În cazul ăsta, unde ne aflăm? Ce caracterizează un brand de succes în lumea asta a softului free?

• Pro: „free” means „cheap”. Multă lume atașează conceptului de „Free Software” și ideea de „free as in beer”, cu toate că el se declară a fi exact pe dos. Implicit, în lumea (atenție aici:) amatorilor de sisteme de operare, Linux e o chestie ieftină și deloc user-friendly. Probabil chiar așa era în 1992, însă multă lume crede același lucru în 2010.
• Contra: Linux e doar o mică parte dintr-un mediu foarte complex. În același timp reprezintă și o parte esențială, dar utilizatorii desktop nu sunt interesați atât de mult de Linux cât de restul mediului, mai exact programele care vin direct sau indirect deasupra kernel-ului.
• Contra: Celelalte piețe: mediul universitar, piața serverelor și așa mai departe, toate astea contrazic ideea conform căreia Linux nu are succes. Piața desktop e doar o mică parte a puzzle-ului.
• Contra: Android și Ubuntu au în spate bani. În cazul Android se vorbește despre mult mai mult decât bani. Faptul că platforma e un produs Google contează enorm. Faptul că e distribuit pe mobil are și el un impact mare, spre deosebire de Ubuntu, unde Windows face legea. Cu toate astea, Ubuntu începe să aibă un relativ succes, din cauza faptului că în trademark-ul cu pricina s-au pompat bani, publicitate, design; mai pe scurt, tot ceea ce se poate scoate dintr-un marketing bun, marketing care în cazul altor distribuții GNU/Linux a fost și este aproape inexistent. Fiindcă nici interesul nu există; nici nu are de ce, GNU/Linux este în continuare un produs făcut de hackeri, pentru hackeri.
• Pro: în realitate, nimeni nu dă doi bani pe filosofii precum Open Source, Free Software și alte bălării. Toate astea sunt politică, idealism, naivitate, ce vreți voi, doar ceva concret nu. În final contează doar utilitatea și banul, iar modelele de afaceri care să poată susține tipul ăsta de software sunt încă lipsite de maturitate, lucru incredibil de bun, făcând trimitere către o pantă ascendentă pe care se află atât Linux cât și produsele software aferente.

Dintr-un anumit punct de vedere, autorul articolului are perfectă dreptate: „Linux” nu are ce căuta pe o piață cu o miză și o competiție așa de grea. „Linux” este un simbol pentru developeri, administratori de sistem și oameni din mediul academic, stop. Și chiar și așa, nu-i singurul kernel free, iar naivitatea de a crede altfel e o insultă pentru alte nuclee de sistem de operare.

Privind jumătatea cealaltă a paharului, putem spune că viitorul Linux sună bine: Maemo, MeeGo, Android, Ubuntu, Fedora, openSUSE, toate astea înseamnă și o să însemne în continuare ceva. Pașii mărunți, dar însemnați, sunt o dovadă a faptului că lucrurile se mișcă într-o direcție favorabilă.