spyked bricks in the wall

v

Cu siguranță va veni și ziua publicării unui post cu ceva conținut (în viitorul destul de apropiat, sper); până atunci…

Mi-am promis că anul ăsta nu voi uita, motiv pentru care – în timpul unei porniri încununate cu entuziasm și hiperactivitate – am avut grijă să îmi pun undeva o alarmă care să-mi amintească. Acum aproximativ cinci ani pe vremea asta, pe la ora zece dimineața (înaintea unei ore de matematică, dacă-mi aduc bine aminte) mi-a venit ideea să-mi fac blog; cum vine asta, alții de ce să-și facă și eu nu, mi-am zis, conform felului meu naiv de a fi la acea vreme [ț].

Ei uite, vine în următorul fel: organul gândirii mele (adică creierul creatorului, adică al meu, eu fiind creatorul, care este) are din când în când obiceiul de a se revărsa pe unde apucă. Și la fel cum nu e complet improbabil ca scărpinatul unui câine vagabond din Rahova să poată determina proiectarea unei bucăți de jeg peste o țeavă de gaze ruginită și aproximativ găurită, eliberând o cantitate relativ mică de metan în aer, dar nu oriunde în aer, ci tocmai sub nasul unui copil de 12 ani care își aprinde o țigară – se poate lua în calcul și probabilitatea ca fix în momentul ăla zona să fie lovită de unda de șoc a unui cutremur de cel puțin 7 grade -, tot așa s-a întâmplat să scriu și eu trei sute nouăzeci și patru plus una bucăți articole pe cărămizile din perete [TODO].

Vă las cu Thoughts, partea a doua, de pe albumul V al trupei Spock’s Beard.

[ț] – Și de acum, mai mult sau mai puțin.

[TODO] – Insert trademark sign here.