breviar istoric intel (ii)

luni, 30 apr. 2012, 18:28

În cadrul articolului anterior rămăsesem pe undeva la Pentium, care spuneam că are pipeline superscalar, cache-uri de date și de instrucțiuni și așa mai departe. Să facem o pauză și să explicăm câteva din conceptele astea, pentru că sunt foarte importante pentru ceea ce a urmat după.

Pipeline-ul, adică pe românește banda de asamblare, e pe scurt transpunerea în calculatoare a ideii lui Henry Ford: luăm o problemă, o spargem în probleme seriale mai mici și punem entități separate să lucreze la fiecare (sub)problemă. Astfel soluția subproblemei 0 e transmisă către entitatea care se ocupă de subproblema 1, ieșirea lui 1 către 2 și tot așa. Avantajul acestei soluții e că dacă procesorul are două instrucțiuni consecutive de executat, pipeline-ul va putea executa – în cazul ideal – porțiuni din ele (de exemplu preluarea unei variabile din memorie și o adunare) în paralel.

Abordarea asta aduce cu ea și multe complicații în care nu vom intra aici, însă e interesant aspectul că dacă două instrucțiuni (consecutive sau nu) nu depind între ele, acestea pot ajunge să fie executate într-o ordine aleatoare. Drept urmare dacă există două benzi de asamblare distincte, procesorul va putea planifica instrucțiuni după o politică prestabilită. Ca fapt divers execuția out-of-order n-a fost inventată de Intel, ci de o (fostă) companie care avea în componență și un român, dar în fine, astea-s deja detalii. (mai mult…)

firefly

Firefly e brainchild-ul – pentru că dicționarul englez-român îmi traduce „brainchild” drept „creație”, translatare care îmi sună de-a dreptul fadă în raport cu originalul – unui anume Joss Whedon, care cică-i individul care a produs și „Buffy Vânătoarea de Vampiri”. Diferența între Buffy și serialul sus-menționat e că cel dintâi e un eșec care a durat șapte sezoane, pe când cel din urmă se dovedește a fi o reușită ce era cât pe aci să nu țină nici măcar unul, chit că paisprezece episoade nu-s tocmai un sezon întreg dacă nu punem la socoteală Serenity.

În Firefly speculăm, iar în Serenity aflăm de-a dreptul că acum ceva vreme – din perspectiva fictivă, care are loc cu vreo cinci sute de ani în viitor – o mulțime de nave au plecat de pe Pământul-care-a-fost către un alt sistem solar cu multe planete cu mulți sateliți, sistem pe care l-au populat. Singurele puteri majore rămase pe Pământ fuseseră China și Statele Unite, fapt ce vine drept justificare asupra faptului că în serial caucazienii vorbesc fără probleme mandarină, deși clar nu atât de fluent sau de des ca engleza yankeilor.

În sistemul ăsta nou s-au format de fapt alte două mari puteri, Alianța și Independenții, între care s-a iscat un război. Firește că Independenții, adică ăia rebeli, pierd. Episodul pilot începe chiar cu lupta din Serenity Valley, unde personajul principal al serialului, Malcom Reynolds, un sergent din armata Independenților, observă cum o ia pe coajă într-un mod maiestuos. Câțiva ani mai târziu omul nostru își cumpără o barcă spațială marca Firefly pe care o botează Serenity, căutându-și apoi un echipaj format dintr-un secund (de fapt o secundă afro-americană de mamă-mamă), un pilot, un mercenar, o curvă – pardon, escortă -, cărora li se alătură mai târziu un preot, un doctor și o nebună. (mai mult…)

o problemă de lingvistică

duminică, 29 apr. 2012, 23:41

Lingvistica este, după cum probabil bine cunoașteți, o știință care se ocupă cu studiul limbilor. Mai clar exprimat, aceasta studiază limbajele, fie ele naturale sau artificiale ori destinate uzului de către om sau mașină. Astfel în acest articol nu vom vorbi despre organul fizic și biologic care este limba și nici despre tehnici ale artei sexului care se folosesc de acesta. Dat fiind mai ales faptul că știința lingvisticii este extrem de vastă, fiind compusă din arii care nu-s musai relevante pentru problema ce urmează să o descriu, mă voi limita la a trata doar câteva din aspectele formale într-un mod cvasi-formal.

Putem începe deci a formula problema noastră cu formula standard „fie un limbaj L”. În primul rând că L are asociat un alfabet \Sigma, adică mai exact o mulțime de simboluri pe care noi le vom numi litere, ca-n limbile de zi cu zi. Vom nota cu \Sigma^* mulțimea șirurilor de litere peste limbajul L. Astfel, în urma analizei lexicale, un compilator oarecare – pe care noi îl vom numi mai generic translator – va putea să ia șiruri de litere și să le asocieze cu cuvinte din limbaj, care-s analogul abstract al cuvintelor din limbile de zi cu zi. (mai mult…)

încă una cu și despre câini

sâmbătă, 28 apr. 2012, 14:51

Cu ocazia faptului că scriu, țin să fac următoarea dezvăluire șocantă despre propriu-mi sine: de când mă știu eu mai bine – și cred că-s vreo douăzeci și ceva de ani de când mă știu și cel puțin zece de când am început să mă cunosc mai bine – mă preocup fie și în mod involuntar cu acea activitate ce constă în observarea Vieții, Universului și a Tot Ceea Ce Este. Știți cum sunt ciudații ăia care stau și observă lucruri variind de la cele normale și până la cele mai bizare, da’ fără să se preocupe să intervină? Ei așa și eu prefer să mă uit din când în când la viață ca la un film [i], iar uneori după mult timp de uitat că mă preocupă asta îmi dau seama că vai ce prost sunt, se tot întâmplă în jurul meu lucruri cu substraturi și sensuri și toate alea iar eu îmi pierd vremea făcând debugging la cache-uri sau mai știu eu ce.

Ultima epifanie de genul ăsta am avut-o după ce am citit rant-ul lui Alex și mai apoi pe ăla al Ralucăi, iar de ăla al Popescului cu Ubuntu nu mă iau, însă menționez că a scris și el ceva similar cu celelalte două acum vreo doi ani. Deci pentru a completa șablonul – pentru că clar e vorba de un șablon aici, cum să scrie doi oameni pe teme adiacente la numai cinci ore și un minut distanță? – o să povestesc și eu ce mă enervează legat de urbea mea. Atât doar că nu mă voi apuca să le înșir pe toate-n lung și-n lat, fiindcă aș repeta mare parte din ce au menționat antebloguitorii mei. Prefer în schimb să bag din nou placa cu câinii [ii], deci țineți-vă bine.

Nu știu dacă am menționat faptul pe aici în ultimii șapte ani, dar subsemnatul locuiește pe undeva prin chestia de-i zice Rahova, chestie al cărei nume se trage din cel al unui oraș de prin nordul Bulgariei, unde s-a purtat nu știu ce luptă pe vremea când prietenia dintre regalitatea română și a rusă era mai dulce [iii]. Sau nu, în fine. Zona în care locuiesc a fost la început o mlaștină dacă nu mă înșel, pentru că orașul se termina pe undeva pe la piața George Coșbuc. După aia autoritățile au trasat Calea Rahovei, care începe tot la George Coșbuc și se termină o idee după Piața Rahova, care piață se află la câteva sute de metri de unde stau. Ei, și toată partea asta a Bucureștiului a fost zonă suburbană până pe la jumatea anilor 1980, când i-a venit cuiva de la stat ideea să industrializeze Trafic Greu [iv] și să facă blocuri cam până unde începe București-Măgurele. Apropo, un domn s-a decis să pună pe Interneți poze cu cartierul așa cum era el înainte de toată povestea asta. (mai mult…)

  1. Deși într-un mod la fel de ciudat nu îmi place deloc, dar deloc, să stau ca leguma să privesc filme, iar cărțile care au reușit să mă facă să-mi pierd zile-n șir sunt destul de puține la număr. Muzica bănuiesc că-i singura excepție din categoria asta, dar asta bănuiesc că are legătură cu faptul că și ascultatul muzicii e tot o activitate de contemplare mai intensă. [↩]
  2. Oricum m-am mai ambalat eu de vreo două ori pe temă: unu și doi. [↩]
  3. Ca fapt divers, calea Griviței și fosta fabrică de bere cu același nume au fost în mod similar numite după bătălia de la Grivița. [↩]
  4. Care acum se numește Șoseaua Progresului și leagă Răzoare de Viilor. [↩]

despre înțeles: aparent.

sâmbătă, 21 apr. 2012, 13:30

Limba, după cum am menționat și în vulgul face limba, se află într-o continuă evoluție, proprietate care emerge din și se bazează pe evoluția omului ca specie. De altfel limbajul uman e una din primele caracteristici care l-au făcut pe homo să fie și sapiens, astfel că evoluția acesteia e mai lentă decât cea a tehnicii de exemplu, cu toate că e mult mai rapidă decât evoluția biologică. Într-un mod similar cu aceasta din urmă însă, transformarea limbajului trece de multe ori neobservată de către vorbitori.

Acest fenomen e oarecum de înțeles pentru nivelul mediu de civilizație al populației de pe Terra [i]. Meta-raționamentul necesită resurse enorme din acest punct de vedere, astfel că rareori privim către noi pentru a ne conștientiza în raport cu ce am fost sau cu ce am putea fi. Astfel deși fondul lexical se schimbă în mod evident (sau eventual nu se schimbă deloc), cel semantic suferă mutații brutale fără ca noi să ne dăm măcar seama.

Bineînțeles că nu este cazul unor concepte cum e cel de cale, care a trecut testul timpului cu brio. Este bunăoară cazul unor cuvinte cum sunt „patetic” sau „aparent”, ale căror înțelesuri și/sau folosire sunt importate din omoloagele lor englezești de obicei fără prea multă documentare în prealabil. Exemplul din urmă mi se pare totuși pe atât de subtil pe cât este profund, denotând diferențe importante între logicile din spatele semanticilor celor două limbi (româna și engleza). (mai mult…)

  1. Afirmația o dă un pic în tendențios, însă nu e deloc lipsită de fundament. Dinamica „civilizației” sau a „civilizării” este și ea lentă – nici Imperiul Roman nu a căzut peste noapte -, astfel că spre exemplu românul mediu din 2010+ nu e foarte diferit ca mentalitate de țăranul mediu din anii 1800. [↩]
« Articole mai vechi