despre înțeles: cvorum.

marți, 31 iul. 2012, 21:37

[ sau politica față cu adevărul ]

Aud în ultima vreme discuții (mult prea) dese pe tema referendumului și a felului în care trebuie dânsul să se organizeze. Unii zic ba că referendumul nu poate fi validat decât dacă se prezintă la vot jumătate plus unu din totalul persoanelor cu drept de vot (într-un sistem dat), în timp ce alții susțin că dimpotrivă, referendumul e un vot ca oricare altul [i] și poate fi considerat valid indiferent de numărul de participanți – și doi să fie, nu contează, toți porcii sunt egali. (mai mult…)

  1. ?! Adicătelea cum ca oricare altul? Parcă tocmai asta era problema, anume că nu există un singur criteriu de validare a voturilor. Ba uite că din nefericire există foarte multe, și nici unul, absolut nici unul nu poate satisface pe toată lumea. Nu trebuie să mă credeți pe mine, consultați mai bine de la Arrow citire. [↩]

o introducere ușor neobișnuită în domeniul arhitecturii software

duminică, 29 iul. 2012, 16:24

Arhitectura, sau mai general proiectarea chestiilor este un subdomeniu al ingineriei ca oricare altul, care se ocupă, am putea spune lipsiți de rigoare, cu descrierea chestiilor în cauză. Bunăoară, dacă doresc, inginer fiind, să proiectez un ciocan spre a rezolva o problemă dată (de obicei bătutul cuielor), va trebui – dat fiind că-s om, iară nu orice om, ci inginer – să îmi formulez un set de cerințe și întrebări adiacente acesteia, legate printre altele de: părțile componente ale ciocanului, felul în care arată acestea, din ce sunt formate și cum se îmbină ele spre a forma mai mult decât suma părților lor.

Fundamentele acestei paradigme sunt aceleași în cazul sistemelor software, motiv pentru care și există în prezent acest domeniu oarecum bizar al ingineriei programelor pe calculator [i]. Diavolul se regăsește bineînțeles în detalii, acolo unde teoreticienii încearcă să prezică evoluția software-ului în timp. Dacă în cazul unui ciocan lucrurile stau destul de simplu – dai cu el până se strică -, software-ul evoluează destul de haotic în timp, degradându-se și pierzându-și din fiabilitate în moduri greu de prevăzut. Colac peste pupăză, inginerii noștri plini de creativitate gândesc modele și implementări care de care mai complexe, când rolul abstractizării e tocmai opusul, anume acela de a simplifica lucrurile. Deci aici zic că ar ajuta un pic să luăm lucrurile de la zero, deci să regândim problema. (mai mult…)

  1. Da, dragi cititori, ingineria software e un ceva anume extrem de bizar prin felul ei de a fi. Aceasta ba apare în, ba dispare din mintea inginerului programator, existând și în același timp încetând să existe pentru acesta la un moment dat. Fenomenul se datorează nu numai faptului că lumea ideilor e volatilă în cadrul unui singur individ, ci și aceluia că oameni diferiți pot privi o singură problemă în moduri complet disjuncte, ajungând astfel să petreacă o perioadă considerabilă de timp stabilindu-și un limbaj comun. Astfel au apărut hack-uri imense dezvoltate de oameni cu interese profund diferite, cum e nucleul Linux, și astfel au luat viață inclusiv unele produse ale consumului de LSD, cum e Unix. [↩]

facebook și controlul informației

Dacă acum un an speculam asupra utilității sociale pe care o induce web-ul, acum îmi e absolut clar faptul că locuitorii Interneților consideră rețelele sociale a fi o mare chestie și își mută din ce în ce mai mult interacțiunile pe așa-zise „platforme de socializare”. Menționez că „Facebook”-ul din titlu conține un vag iz de senzaționalism, problema pe care urmează s-o prezint putându-se generaliza mai mult sau mai puțin la toate platformele de socializare.

Cea mai mare bubă a mediilor tradiționale de propagare a informației (radio, televiziune, ziare) este – și putem spune cu inima împăcată acest lucru – aceea că sunt [i] centralizate, în sensul rău al cuvântului. Mai exact propagarea informației în cadrul rețelelor media clasice ține exclusiv de interesele proprietarilor rețelelor respective, fie ei entități private sau statul. Abordarea are câteva efecte laterale destul de urâte, mai exact fuga după rating-uri și controlul politic, ambele ducând în cele din urmă la servirea unor informații cât se poate de irelevante pentru consumator – faptul că acesta și înghite gălușca e cu totul altă discuție.

Internetul are din capul locului avantajul că împiedică „by design” plasarea controlului în mâna corporațiilor sau a statelor. Acest aspect se constituie în sistem în mod natural prin faptul că corporațiile pot încerca (și eventual și reuși) să facă bani, respectiv statele pot face propagandă cu ajutorul Internetului, însă dacă consumatorii consideră informația irelevantă, o pot respinge imediat în favoarea unor alternative – exemple tipice în acest sens sunt cultura de masă, promovată prin site-uri precum wikipedia, și pornografia. Zisul avantaj a dus la dezvoltarea explozivă a arhivei etc. (mai mult…)

  1. Sau au fost, dacă ar fi să admitem moartea jurnalismului ca pe un fapt împlinit, fapt față de care producătorii media se află în disonanță cognitivă. [↩]

moartea lui windows

luni, 23 iul. 2012, 19:24

Windows este un sistem de operare de uz general dezvoltat de o companie din Redmond, Washington, pe nume Microsoft. Sunt sigur că știți deja aceste lucruri, însă este utilă, chit că redundantă, reamintirea lor spre înregistrare în analele istoriei. Prima versiune majoră de Windows a apărut prin 1985, urmând ca cu vreo trei-patru iterații mai târziu sistemul de operare să acapareze piața – în mare parte din lipsă de concurență și datorită unor parteneriate cu IBM – și să devină unicul sistem de operare folosit pe PC-uri.

Între timp situația s-a mai schimbat: Apple au lansat Mac OS X, Linux a apărut din neant ca un competitor serios pentru Windows NT, plus multe altele la care se adaugă și apariția telefoanelor mobile. De atunci și până acum Microsoft a trecut printr-o serie de eșecuri – a se citi: Windows Me – și succese – a se citi: Windows XP -, reînnoindu-se la fiecare pas, rămânând însă în mare parte la fel în părțile esențiale. Prezentul este marcat de Windows 7, un sistem de operare relativ decent din câte am auzit, iar în viitorul imediat apropiat va fi lansat pe piață Windows 8, versiune care va marca definitiv moartea Windows-ului așa cum îl știm noi. (mai mult…)

software-ul și formele

Being abstract is something profoundly different from being vague… The purpose of abstraction is not to be vague, but to create a new semantic level in which one can be absolutely precise.

Citatul îi aparține lui Edsger Dijkstra, o personalitate a lumii calculatoarelor înzestrată cu un umor deosebit de cinic, umor pe care acesta l-a exprimat cât se poate de bine în lucrările sale. De asemenea izul pasajului este oarecum ingineresc, fapt care pe mine nu mă va interesa mai deloc pe parcursul articolului.

Una din motivațiile care m-au determinat să meditez pe tema înțelesului și a iadului abstractizării a fost ideea de dificultate a comunicării, deși nu atât a comunicării în sine cât a exprimării chestiilor – adică a atomilor – în limbajul universal [i]. Premisa de la care am plecat atunci a fost aceea că oamenii se deosebesc din acest punct de vedere de celelalte animale prin faptul că pot abstractiza chestii, însă nu am definit prea bine ce înseamnă în general a abstractiza. (mai mult…)

  1. Problema comunicării e o problemă în sine – și cel puțin la fel de dificilă – care rezultă din existența mediului social, apropo de impactul societății asupra evoluției, inteligenței etc. Doresc însă să fac abstracție de aspectele astea deoarece nu le găsesc o relevanță în contextul de față. [↩]
« Articole mai vechi