spyked bricks in the wall

a cabala bite idle notion

[ … sau despre cum prostirea pe față poate fi ridicată la rang de sport național. ]

În timp ce jurnaliștii și experții [i] lui pește își ocupă timpul cu deontologii (că-i la modă termenul) și alte activități în mare parte lipsite de importanță, angajații statului român dau încă o dată dovadă de o eficiență ieșită din comun; eficiență în folosirea banului public la futu-i mă-sa [ii], mai exact.

Subiectul este Biblioteca Națională de. Că-i de cărți, programe, ace, brice sau carice, asta e în fond și la urma urmei mai puțin important, contând în special faptul că ea este Bibliotecă Națională și, nu în ultimul rând, de. Și fiindcă ar fi urât din partea subsemnatului să aducă observații fără a le argumenta [iii], să tranșăm problema – adicătelea așa-zisele obiective ale Bibliotecii de – sistematic:

colectarea şi administrarea informaţiilor despre produsele program potenţial utilizabile în instituţiile administraţiei publice şi în mediul de afaceri din România;

Treabă pe care orice posesor de Google, adică oricine, o poate face într-un interval de timp de două săptămâni – hai o lună, să nu fim răi – între pauze lungi de sex sălbatic și somn, mult somn, atât de mult somn încât ajungi să te întrebi dacă nu cumva realitatea-i de fapt un vis și vice-versa. Mie îmi rămâne doar să mă întreb, din perspectiva utilizatorului de calculatoare, software și Interneți și mai ales dintr-o perspectivă a common-sense-ului (vorba englezului): de unde până unde se justifică un întreg proiect pentru asta?

creşterea gradului de informare şi documentare asupra produselor informatice;

Informarea cui? A mea, a angajaților statului, a lui Gheorghe ciobanul? Și cu riscul de a mă repeta, nu există surse de informare pe tema asta? Sau e brusc nevoie de asemenea „competenți” pentru a informa pe {x}? (unde x e o variabilă aleatoare corelată cu factorul de ramificație al arborelui pile-relații din Institutul Național de)

creşterea gradului de interoperabilitate a sistemelor informatice din administraţia publică prin utilizarea produselor software deja existente pe piaţa TI;

Sună bine și frumos, până observăm că pentru a putea folosi Biblioteca Națională de – așa-i că vă enervează denumirea asta? Și pe mine – dumnealor ne bagă pe gât un produs care numai interoperabil nu-i, și în plus aparține și de o corporație rea și pusă pe tăiat în carne vie și alte detalii ce pun pe .jar dezvoltatorii de software. Dar să continuăm.

promovarea produselor software, cu predilecţie a celor româneşti;

Să înțelegem că companiile software românești nu sunt capabile să își promoveze singure marfa? Nu văd cu ochi buni promovarea produselor Asesoft, Siveco sau ce companii românești de software or mai exista, din banii publici. Măcar atâta demnitate au și ei.

diseminare de informaţii despre produsele program înregistrate în BNP;

Say what?

facilitarea stabilirii de relaţii comerciale şi parteneriate în scopul dezvoltării şi utilizării de produse informatice;

În traducere liberă, „organizarea de licitații ce urmează să fie câștigate de tovarășii noștri de băută”. Și ca să nu las problema netranșată, s-ar putea specifica despre ce fel de produse informatice este vorba. Nu de alta, dar impresia că secretarele sunt destul de mulțumite cu solitaire-ul dânselor, iar cu viermii, troienii și alte chestii pornografice stăm chiar bine.

În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, să dăm o privire peste:

stimularea competiţiei pe piaţa TI în vederea selectării celor mai avantajoase platforme hardware-software, ca raport eficienţă/cost.

Nu cred că are vreun rost să insist asupra faptului că afirmația de mai sus e lipsită de orice fărâmă de sens. Competiția pur și simplu este, nu are nici de departe nevoie să fie „stimulată” (cel puțin nu în ceea ce privește latura economică) de Institutul Național de sau de orice alt factor din ăștia. Industria software e una din puținele care chiar funcționează bine în țara asta (deși mult mai prost decât ar putea), deci „stimularea competiției” despre care se vorbește acolo înseamnă de fapt zero barat, None, NULL, [], nimic.

Și acum, fiindcă am avut răbdarea să-mi duc postul [iv] la bun sfârșit, ținându-mi sub control impulsul fluxului sangvin de a se duce către partea superioară a corpului, aș vrea să văd dacă românul din vulg e în stare să-și curețe renumele de prost. Fiindcă, contrar proverbului, în cazul ăsta prost e cel care ia (palme, șuturi și alte forme de batjocură pe nu le amintim aici).

1. Iar prin „experți” înțelegem „băgători de seamă profesioniști”. [↩]
2. Nu intrăm în detalii în ceea ce privește sintagma propusă pentru a descrie fenomenul. Dar pentru a se înțelege mai bine gradul batjocurii, vom clarifica faptul că actul e îndreptat către mamele celor ce cotizează. [↩]
3. Tind să cred totuși că orice individ cu oleacă de minte poate sesiza absurdul chestiunii în cauză. [↩]
4. Mulțumirile pentru aducerea la cunoștință a mizeriei merg către Mihai. [↩]