cinci sute.
joi, 9 feb. 2012, 22:09
Având în vedere faptul că numărul 500 (cinci sute) reprezintă un așa-zis „număr rotund” în sistemul zecimal, având deci un impact psihologic puternic asupra persoanelor cunoscătoare de aritmetică elementară și cam atât [i], în rest toată chestia fiind irelevantă, pentru că nu-i cu nimic relevant 500 față de 499 sau 501 sau 42 etc. În fine, având în vedere cele de mai sus, vă anunț cu mare emoție că prezentul articol este al cinci sutelea de pe Cărămizi.
Nu-i articolul cu identificatorul 500, nici pe departe; de fapt 500 nu există, cele mai apropiate fiind 497 (jocul conștiinței și 501 (on books). Nu-i nici cinci sute din tot ceea ce există pe site (publicat au draft), ci este fix al cinci sutelea articol publicat, cu mențiunea că două sau trei postări au mai dispărut pentru că aveam eu chef să mă joc.
În acest articol, care-i de fapt un meta-articol pentru că referă la blog, vă anunț și că site-ul a fost mutat pe un calculator nou-nouț, fapt ce m-a determinat să lucrez din greu pentru a găsi parametrii cei mai potriviți ai server-ului web și ai WordPress-ului, care apropo, tot o mizerie scrisă cu piciorul stâng rămâne. Dar ăsta e, cu el defilăm, nu-i ca și cum o să mă apuc eu să scriu un CMS mai bun prea curând.
Da, am scris foarte puțin pentru aproape șapte ani de activitate și da, am scris suficient de multe articole mediocre sau proaste. Din punctul meu de vedere e de ajuns să fi scris – sau să scriu pe viitor – măcar un articol care să îi inspire pe cei ce-l vor citi, fapt ce-i în măsură să mă motiveze într-atât încât să nu cred că pierd vremea degeaba, și nu o pierd, asta-i clar. Ba chiar puterea de a inspira cititorii ar avea șansa să fie o rațiune bună pentru a scrie, nu credeți?
Din punctul de vedere al matematicii lucrurile stau foarte simplu: nu am ce comenta în momentul ăsta. La fel cum nu se poate găsi un model al cutremurelor sau al evoluției climei din câteva zeci sau sute de ani de măsurători, tot așa nu văd cum aș putea găsi vreo chestie semnificativă dacă m-aș apuca să trec prin filtrul statisticii conținutul blog-ului. Am mai avut două încercări oarecum neconvenționale [ii] de a analiza textele de aici, ambele fără vreun rezultat satisfăcător. Așadar, rămâne să aplic metode ale statisticii brute, învățare automată și/sau procesare a limbajului natural când o fi să ajung la o mie sau două mii de articole publicate.
În plus mai rămâne să fac mici modificări, optimizări, aranjamente și permutări în ceea ce privește aspectul, pentru că nu-s în totalitate mulțumit de informația pe care o ofer în plus sau în minus față de articolele propriu-zise. Orice feedback e util și îl voi aplica în măsura în care consider că e posibil să fac asta. Bunăoară, mi se pare posibilă rezolvarea unei probleme legată de mărimea sau forma fontului, sau luarea în considerare a unei critici la adresa informației X care-i prea greu de găsit, însă nu mi se pare posibil să adaug publicitate, link-uri total înafara contextului, imagini sau cine știe ce briz-briz-uri javascript.
A, și probabil știți – iar dacă nu știți vă zic eu – că pe 24 mai se împlinesc șapte ani de când am deschis oficial spyked bricks in the wall, într-o dimineață în care nu aveam chef să fac probleme de analiză matematică, sau cam așa ceva. Ei, articolul ăsta m-a absolvit de povara de a scrie din nou „despre blog” pe 24 a cincea, pentru că ar fi redundant și peste măsură de obositor, mai rău pentru mine ca maimuță ce bate în taste decât pentru voi ca cetitori inteligenți care sunteți.
- Eu unul găsesc că 0x400, adică 400 în hexazecimal, adică 1024
în zecimal e cel mai rotund număr cu putință. Înafară de
,
evident. [↩] - Este vorba de ce am deschis o bere? și articol care și dați cu polonicul. [↩]
Comentariile sunt dezactivate.
Comments
Dacă tot pot să mă leg de font, caracterele cu diacritice arată puțin mai ciudat și în cazul în care întâlnesc un cuvânt cu multe parcă-mi rămâne puțin o pată pe creieri. Dar nu-i problemă, cred că toate fonturile suferă de chestia asta, n-are rost să-l schimbi doar pentru atât.
Multe articole înainte 😀
Mulțam fain, să fie!
Am primit destul de mult feedback negativ legat de problema cu fonturile și o am pe listă, dar mie îmi e aproape imposibil să o reproduc. Nu știu ce are, mi se văd ok diacriticele și îmi e ciudă că nu-mi dau seama de ce nu afișează bine toate caracterele (face fallback la alt font la diacritice).
Ironia e că am folosit webfonts tocmai pentru a evita probleme de genul, dar na, se pare că socoteala de acasă nu se potrivește cu aia din târg. Dar e bine de știut că și tu ai problema, deci o să te bat la cap să testezi când o fi să întreprind ceva concret în sensul ăsta.
Ce zice Mihai mai sus e unul din motivele pentru care am renuntat la diacritice la mine pe blog.
Ah, si ma bucur ca nu-s singura de crede ca WordPress e scris cu picioarele si inca ale unui miriapod ori ceva. Eu stau mai la distanta de codul wordpress propriu-zis tocmai pentru ca mi-e ca altminteri m-as apuca sa scriu un CMS oricat de tampit poate sa sune ca idee :)))
Ah, si la mai multe articole! 🙂
Mulțumesc, eu unul sper să nu-mi ia alți șapte ani să ajung la o mie. Și nu îmi e atât de inspirație cât de faptul că există o șansă să mă afund prea tare în probleme cotidiene pentru a mă mai putea menține pe linia de plutire cu scrisul. Sigur, momentan nu-i nici un semn că o să ajung acolo, dar cine știe ce se mai întâmplă în următorii șapte ani.
Eu încă mai sper să vină ziua aia când fonturile o să se vadă la fel pe toate browserele și sistemele de operare și o să respecte toată lumea standardul Unicode la sânge. Stau și mă întreb, chinezii și japonezii oare au probleme din astea? Sau nemții, suedezii, toate națiile astea care folosesc diacritice, ei cum s-or descurca? A, și să nu vorbim de arabi sau evrei.
Aspectul interesant al WordPress-ului e că o bună parte din utilizatori îl înjură dar nimeni nu renunță la el (cam la fel cum e și cu Windows). Ceea ce înseamnă că atât timp cât nu-i adaugi prea multă funcționalitate el își cam face treaba. Eu am destul de multe plugin-uri adăugate momentan: editarea de comment-uri, caching, LaTeX, suport pentru afișarea codului și markdown, și toate astea la un loc mănâncă destul de multe resurse, prin simplul fapt că wordpress-ul rulează din câte știu toate plugin-urile la încărcarea paginilor.
Ah, pai WordPress totusi imi pare cel mai bun CMS disponibil. Acolo-i baiul,ca nu-i altul mai bun pe felia/pt uzul obisnuit (ori nu stiu eu de el). Asta nu inseamna insa ca nu ma apuca dracii daca ma uit in cod si vad balarii…
Pe mine ce-i drept m-au impresionat plăcut vreo două generatoare statice de site-uri, adică Jekyll și varianta lui implementată în Haskell, mai exact Hakyll. Avantajul lor e că sunt mult mai performante, iar dezavantajul pe de altă parte e că necesită ceva mai multă configurare și nu au suport implicit pentru comentarii și/sau trackback-uri, iar Disqus and co. nu mi se par o idee bună.
Eu sincer nu mă omor după codul PHP în general, dar asta-i mai mult o chestiune de gust.
La techblog folosim soluția de la WordPress pentru comentarii: IntenseDebate. Merge bine, mult mai bine decât Disqus
Problema după mine nu e folosirea serviciului X sau Y (la o adică observ că Facebook e foarte la modă zilele astea). Aș prefera mai degrabă ca discuțiile să rezide într-o bază de date locală, cum se întâmplă și cu WordPress, chestie care sunt sigur că se poate face (eventual chiar fără mecanisme ușor complicate cum e javascript). Eu unul n-am găsit-o implementată în soluțiile sus-menționate, dar e posibil să mă înșel.
Hmm. Dacă o să-mi mut blogurile pe Hakyll cred că o să testez o ceva local 😀
Chiar sunt curios ce o să faci. Eventual să bagi și un tutorial sau ceva. 🙂
Mai durează ceva până atunci. Eventual chiar un an – doi 🙂 Dar primul post va fi despre infrastructură 🙂