spyked bricks in the wall

despre şcoală

Bună seara dragilor şi dragelor şi bine aţi revenit pe acest site pictat cu alb şi albastru. În articolul curent spaicul va trata un subiect arzător pentru noi ăştia mai mici, dar mai puţin arzător pentru guvernanţi (aici mă refer în special la recipientele pentru dejecţii) şi parlamentari. Aşadar, şcoala a început deja de vreo trei săptămâni, iar eu simt asta din plin…

…Mai repede decât m-aş fi aşteptat, nu pot să nu observ din nou atitudinea dragilor profesori faţă de noi, elevii. Sigur, dânşii au dreptate, indiferent de subiectul despre care se vorbeşte. Nici nu pot să îndrăznesc să îi contrazic, altfel mă pun rău cu stimabilii dascăli care au muncit mult să ia nota de trecere la diverse examene (ştim noi…), şi o să am probleme tot restul anului şcolar rămas. În mod invariabil, când citeşte regulamentul ăla fad, dirigintele trece tot timpul peste drepturile elevului şi ajunge la îndatoriri şi sancţiuni aplicate, fiindcă noi ştim că elevul român nu are drepturi, nu-i aşa (şi mai e şi delincvent în devenire)? Tonul cadavrului didactic este tot timpul ridicat, aprig, deoarece educaţia se poate face doar cu parul, ale naibii pramatii împuţite ce suntem noi. Învăţaţi, că vă ia muma celui de jos!

De aici eu nu pot decât să trag câteva concluzii. În primul rând, domnilor profesori, nu e vina noastră că domniile voastre nu ştiţi cum să vă promovaţi marfa (materialul didactic). Interesul elevului român pentru cultură şi educaţie e în scădere, de acord, dar cine are datoria de a creşte acest interes? Nu noi trebuie să vă citim gândurile, treaba stă exact pe dos faţă de cum credeţi. Dar uitasem… Metoda comunisto-securistă de educaţie e greu de înlocuit. A, şi încă ceva. Întâmplător, salariile (sub orice critică, ce-i drept) dragilor noştri îndrumători în ale învăţatului vin tot din banii contribuabilului care îşi trimite odrasla la şcoală, so please, spare us the fscking bullshit.

Ştiu, problema e pe undeva pe la mijloc, probabil în partea dorsală, la fel ca şi orificiul anal. Celor care au de gând să îi apere pe profesori le spun din start că sunt un pic întârziaţi (fiindcă nu mi-am propus să îi atac în vreun fel, ci mai degrabă să expun lucrurile din punctul de vedere al unui elev care vrea să iasă cu ceva util din circul ăsta numit şcoală), dar mă îndoiesc că există multe persoane care se grăbesc să facă asta, la urma urmei până şi sindicaliştilor din învăţământ li se rupe de tot.

Şi aici se încheie aberaţia mea. Punct.