spyked bricks in the wall

linux audio players redux

Stimabilul dAImon dă naștere pe Twitter unei discuții foarte interesante, și anume despre cât de prost se descurcă Banshee cu indexarea colecțiilor mari de muzică, discuție care a deviat în „uite câte alternative există pe Linux (sau de ce nu, pe Windows)” și în care m-am băgat și eu uite așa, doar nu degeaba urmăresc Banshee-ul încă dinainte să fi făcut bine ochi.

Și adevărul e că și acum, după o perioadă considerabilă de timp, softul cu pricina e prost. Nu zic, Banshee s-a dezvoltat incredibil de mult, a primit un suport fain pentru last.fm, se descurcă cu dispozitive mobile (inclusiv iPod and company) fără probleme și câte și mai câte, fapt pentru care cei de la Ubuntu au hotărât să îl facă implicit în distribuția lor, băgându-și picioarele în toată comunitatea de dezvoltatori care zic că Mono e rău, că vine de la Microsoft (Banshee e scris în C#). Cu toate astea, player-ul implicit de muzică de pe Ubuntu e prost în ceea ce privește performanțele: stă cam zece secunde să booteze, stă uneori o secundă să afișeze o listă de melodii, plus alte mici probleme care nu-l pun deloc la loc de cinste.

Așadar, m-am hotărât să readuc la viață un bătrân articol despre programe de muzică, lăsând la o parte alternativele deja consacrate cum ar fi Winamp, care oricum sunt pentru Windows, iar eu vreau să vorbesc doar despre softuri libere și pentru GNU/Linux. Nu-s puține, vă asigur, iar eu voi vorbi doar despre două-trei din ele. Lista nu este deci nici pe departe exhaustivă, iar dacă doriți așa ceva va trebui să apelați la Google.

Xubuntu vine de exemplu cu gmusicbrowser, care se laudă că e făcut fix pentru a stoca biblioteci mari de muzică. Faptul că a fost ales să înlocuiască Exaile pe Xubuntu spune multe. Cu alte cuvinte, utilizatorul ar trebui să se aștepte la un player destul de lightweight, fără prea multă funcționalitate, fiindcă prea mult înseamnă de obicei inutil, în plus, deci overhead. Personal nu l-am folosit prea mult, nu știu cât de stabil e, dar mi s-a părut perfect în contextul Xubuntu.

Mihai îmi aduc aminte că vorbea acum ceva timp despre Audacious, ba mi se pare că a și contribuit cu niște bugfix-uri pentru el. Audacious e un văr de-al doilea de-al lui XMMS, încă unul care pare mult mai flexibil, extensibil și așa mai departe. Nu știu ce oferă în plus față de alte playere. Poate că nu oferă nimic în plus, însă ar putea fi (în cazul în care nu are aspecte foarte deranjante) o unealtă care își face treaba foarte bine și care poate fi integrată ușor în viața de zi cu zi a melomanului.

În fine, poate că ar fi util să dăm cu privirea și peste ceva foarte diferit. cmus e un player în mod text, neavând astfel toate problemele pe care le aduce o interfață grafică. Se laudă că e rapid și în scurta perioadă de timp cât l-am folosit am observat că se ține de cuvânt, indexându-mi aproape 4000 de melodii în mai puțin de un minut. Deoarece curba de învățare e un pic mai mare decât în cazul altor playere, documentația se dovedește a fi foarte utilă. Funcționalitatea de bază am asimilat-o în cam cinci minute cu ajutorul tutorial-ului, interval care cred că se poate aplica în cazul oricărui utilizator vim, pentru că cmus este la urma urmei un fel de vim al playerelor de muzică. Cireașa de pe tort este însă plugin-ul de last.fm, plugin care pare să își facă treaba, chiar dacă nu atât de bine ca cel al Banshee-ului.

În concluzie, programele pentru lucrul cu colecții ceva mai serioase de muzică s-au înmulțit în trei ani mai ceva ca iepurii. Am vorbit despre câteva bazate pe GTK și despre unul care rulează în mod text și am omis să vorbesc despre Amarok, pe care nu l-am mai folosit de ani de zile. Cert este faptul că utilizatorul are de unde alege, iar unele din aceste playere bănuiesc că își fac treaba chiar bine, presupunând că doriți un program care să redea muzică și nu o rachetă zburătoare.