spyked bricks in the wall

spaicul față cu programarea

Acum aproape un an am apucat, în urma unui moment de nostalgie, să povestesc pe scurt cam care a fost evoluția subsemnatului în domeniul calculatoarelor. Și asta nu întâmplător, fiindcă mi s-ar fi năzărit mie să vorbesc despre calculatoare, ci fiindcă, din nou, deloc întâmplător, mă simt pasionat de domeniul ăsta destul de tare – mărturisesc cu mâna pe inimă, în momentul ăsta am niște palpitații serioase, de parcă aș vorbi despre o ființă blondă și cu ochi albaștri (și dulci, clari, așa, cu oleacă de romantism eminescian presărat în părțile esențiale) și nu despre un obiect lipsit de viață, obiect ce mai are și tupeul de a toca numere cât timp stă aprins.

Având în vedere că am crescut cu calculatorul în brațe, contactul cu fenomenul programării a fost unul inevitabil. Începând cu BASIC, acompaniat de două cărțulii verzi, pline de cod – nu înțelegeam mare lucru din el, dar era interesantă desenarea de cerculețe și pătrățele colorate; nu am reușit să salvez nici un program pe casetă, tot restul codului, generat de obicei de persoane din jurul meu, fiind ținut într-un caiet -, continuând cu C la sfârșitul școlii generale – da, am avut un profesor cu care am făcut chestii mult mai utile în unul-doi ani decât mai apoi în tot liceul: C, PHP, Quake 2, Delta Force, Atomic Bomberman, Bryce, Photoshop și baschet în curtea școlii -, apoi cu Pascal și oleacă de Java în liceu și, în fine, cu tona (impropriu spus; nu știu cum să echivalez tona asta în octeți) de material de care mă lovesc în prezent, pot spune că domeniul ăsta nu îmi e chiar străin. Nu mai vorbesc de subiectul „spyked și lumea GNU/Linux”, chiar vreau să termin în seara asta.

Și fiindcă spyked bricks in the wall oricum va avea în câteva luni vreo cinci anișori împliniți, ani în care l-am umplut de aberații, gânduri, idei, cuvinte, litere, alfabet, gramatică, limbaj (nu s-a putut formal) –  spuneți-le cum vreți – am zis să nu las în cârca blog-ului de față sarcina de a conține informații serioase, cât de cât la obiect, eventual scrise în limbi străine, pentru a le putea înțelege mai tot cititorul de pe Interneți. Mai concret, blog-ul ăsta își va păstra scopul pentru care a fost conceput, scop care are deosebita calitate de a nu exista. Da, peretele meu virtual (fără nici un fel de conotații feisbuciene – să ținem cont că site-ul cu pricina a apărut cu aproximativ un an după ăsta) se află aici doar fiindcă mi se scoală mie diverse chestii să scriu pe el.

Revenind la subiectul articolului, m-am decis, după lungi ședințe de gândire în plan secund, să deschid un alt blog, unul pe care voi discuta exclusiv pe teme tehnice, în cea mai mare proporție legate de programare. Asta nu înseamnă că nu voi mai scrie aici (oricum frecvența post-urilor s-a rărit în ultimii ani, din varii motive). Dar fără a minimaliza impactul pe care îl au comunitățile cum ar fi Stack Overflow, găsesc blog-ul ca fiind un spațiu cât se poate de bun pentru a materializa gânduri legate de programare.

Zău, nu mi se pare o idee chiar așa de rea.