încă una cu și despre câini
sâmbătă, 28 apr. 2012, 14:51
Cu ocazia faptului că scriu, țin să fac următoarea dezvăluire șocantă despre propriu-mi sine: de când mă știu eu mai bine – și cred că-s vreo douăzeci și ceva de ani de când mă știu și cel puțin zece de când am început să mă cunosc mai bine – mă preocup fie și în mod involuntar cu acea activitate ce constă în observarea Vieții, Universului și a Tot Ceea Ce Este. Știți cum sunt ciudații ăia care stau și observă lucruri variind de la cele normale și până la cele mai bizare, da’ fără să se preocupe să intervină? Ei așa și eu prefer să mă uit din când în când la viață ca la un film [i], iar uneori după mult timp de uitat că mă preocupă asta îmi dau seama că vai ce prost sunt, se tot întâmplă în jurul meu lucruri cu substraturi și sensuri și toate alea iar eu îmi pierd vremea făcând debugging la cache-uri sau mai știu eu ce.
Ultima epifanie de genul ăsta am avut-o după ce am citit rant-ul lui Alex și mai apoi pe ăla al Ralucăi, iar de ăla al Popescului cu Ubuntu nu mă iau, însă menționez că a scris și el ceva similar cu celelalte două acum vreo doi ani. Deci pentru a completa șablonul – pentru că clar e vorba de un șablon aici, cum să scrie doi oameni pe teme adiacente la numai cinci ore și un minut distanță? – o să povestesc și eu ce mă enervează legat de urbea mea. Atât doar că nu mă voi apuca să le înșir pe toate-n lung și-n lat, fiindcă aș repeta mare parte din ce au menționat antebloguitorii mei. Prefer în schimb să bag din nou placa cu câinii [ii], deci țineți-vă bine.
Nu știu dacă am menționat faptul pe aici în ultimii șapte ani, dar subsemnatul locuiește pe undeva prin chestia de-i zice Rahova, chestie al cărei nume se trage din cel al unui oraș de prin nordul Bulgariei, unde s-a purtat nu știu ce luptă pe vremea când prietenia dintre regalitatea română și a rusă era mai dulce [iii]. Sau nu, în fine. Zona în care locuiesc a fost la început o mlaștină dacă nu mă înșel, pentru că orașul se termina pe undeva pe la piața George Coșbuc. După aia autoritățile au trasat Calea Rahovei, care începe tot la George Coșbuc și se termină o idee după Piața Rahova, care piață se află la câteva sute de metri de unde stau. Ei, și toată partea asta a Bucureștiului a fost zonă suburbană până pe la jumatea anilor 1980, când i-a venit cuiva de la stat ideea să industrializeze Trafic Greu [iv] și să facă blocuri cam până unde începe București-Măgurele. Apropo, un domn s-a decis să pună pe Interneți poze cu cartierul așa cum era el înainte de toată povestea asta. (mai mult…)
- Deși într-un mod la fel de ciudat nu îmi place deloc, dar deloc, să stau ca leguma să privesc filme, iar cărțile care au reușit să mă facă să-mi pierd zile-n șir sunt destul de puține la număr. Muzica bănuiesc că-i singura excepție din categoria asta, dar asta bănuiesc că are legătură cu faptul că și ascultatul muzicii e tot o activitate de contemplare mai intensă. [↩]
- Oricum m-am mai ambalat eu de vreo două ori pe temă: unu și doi. [↩]
- Ca fapt divers, calea Griviței și fosta fabrică de bere cu același nume au fost în mod similar numite după bătălia de la Grivița. [↩]
- Care acum se numește Șoseaua Progresului și leagă Răzoare de Viilor. [↩]
comentarii asupra recensământului din 2011
duminică, 26 feb. 2012, 16:49
Aflu de la Vasile via Mîța cum că au apărut statistici provizorii legate de recensământul din Octombrie anul trecut. Cumva restul lumii a uitat să menționeze faptul sau pur și simplu nu există un interes în acest sens, și mă refer aici mai ales la bloggerii care-s și politicieni (sau vice-versa), care sunt cică cei mai în temă și pe fază când vine vorba de starea națiunii și a populației.
Mie rezultatele mi se par demne de analizat, și deși eu unul nu pot oferi o analiză detaliată [i], pot măcar să mă uit peste pdf-ul dat de cei de la Institutul Național de Statistică și să fac câteva comentarii. În paranteză fie spus, dacă mă citește careva de la INS, o să fac pe fundul deștept invitându-vă să citiți despre formatul CSV, astfel încât mă aștept să publicați datele din tabele și în formatul ăsta dacă vreți să fiți luați în serios de acum încolo. Dar fie, momentan merge și un copy-paste din docoment.
În primul rând nu cred că are foarte mare rost să comentez asupra populației în scădere, care-i un subiect dezbătut, bătut și răsbătut. Nu-mi explic totuși eroarea de un milion de persoane față de 1 Iulie 2011: ori au murit un milion de români în trei luni, fapt puțin probabil dat fiind faptul că n-am auzit să fim în război sau ceva, ori într-adevăr a existat undeva o eroare gravă în estimarea pre-recensământ, eroare a cărei sursă mi se pare necesar să fie identificată. Nici structura etnică a populației nu cred a fi interesantă, dat fiind faptul că suntem deja de vreo cinci ani oficial în Uniunea Europeană. Sau poate tocmai din cauza asta ar fi interesantă o analiză în acest sens, însă pe mine personal nu mă interesează. (mai mult…)
- În principiu pentru că mi-ar trebui datele pe ultimii 25 de ani și muncă de cel puțin o săptămână full-time pentru a scoate ceva util din dânsele, timp pe care evident că nu-l am. Să nu mai vorbim de faptul că aș scoate probabil rezultate mediocre, pentru că nu-s nici statistician și nici politician de meserie. [↩]
către ăia de la bucurești
vineri, 22 apr. 2011, 13:22
Băi ăștia care cică vă ocupați cu conducerea Bucureștilor sau a filialelor de partide din București sau cu ce vă mai ocupați voi; adică domnilor, sau cum credeți voi că meritați să fiți adresați, deși nu are vreo importanță. Am câteva rugăminți la voi. Prima ar fi să ieșiți oleacă pe stradă și să luați oamenii la întrebări, fiindcă s-ar putea să aibă și ei aceleași rugăminți ca mine, asta în caz că aveți dubii.
Vreau și eu în spațiul public din București mai mulți pomi, pomi a căror mulțime, ne învață științele naturale, alcătuiește ceea ce putem numi „plămânul planetei”. Ei, plămânul Bucureștiului stă astăzi, 22 aprilie 2011, mai rău decât plămânii unui ocnaș de 50 de ani care a mai și fumat toată viața. Știu că voi nu prea coborâți din mașinile alea ale voastre cu „sistem de climatizare”, dar eu vreau să merg pe stradă fără să-mi intre praf în nări, gură și ochi, că nu suntem în Sahara. La o adică, până și deșertul are un aer mai curat decât împuțiciunea asta de oraș, dat fiind faptul că pe-acolo nu umblă jdemii de automobile de la prima oră și până la ultima.
Deja nu mai număr câte reclamații am trimis către autoritatea voastră (de-a dreptul îndoielnică) care se ocupă de animale comunitare. Înțeleg că e „criză” și vă ocupă foamea cetățenilor, dar mulțumesc, nu-mi place carnea de câine, mai ales dacă animalul vine sub formă de om. Să vă mai zic o dată, poate de data asta înțelegeți: faptul că luați câinii, le scoateți ouăle și îi marcați nu vă scutește de nici o responsabilitate ulterioară asupra lor, orice ar zice legea. Un câine care stă în stradă e la fel de mizerabil, infect, gălăgios și periculos indiferent că are sau nu testicule sau ovare, iar persoanele care spun că „au ele grijă” nu au grijă, că-i țin în stradă, în mizerie. Dacă țineți atât de mult la drepturile câinilor, atunci drept vă spun că nici vouă nu v-ar plăcea să dormiți pe mijlocul străzii în fiecare seară, să vă mâncați masa de dimineață condimentată cu praf de asfalt și să beți apă de ploaie cu noroi. E destul de clar?
În fine, scutiți-mă de felicitările cu fecioara Maria și sfintele sărbători de bla, nu sunt impresionat decât de penibilul din ce în ce mai pregnant al campaniei voastre electorale. Consumați și voi hârtia pe chestii mai utile, cum ar fi niște cărți pentru ăia care n-au bani să-și cumpere. Stați liniștiți, bucureștenii oricum nu mai dau două parale pe prostiile voastre, puteați la fel de bine să nu vă deranjați.
A, și mai lăsați Domnului Dumnezeului Sfânt și Preacurat treaba aia cu referendumul și legea capitalei. Zău, nu vă înțeleg.
of dogs and men.
marți, 20 iul. 2010, 17:54
[ studiu de caz: București ]
A doua trezire pe ziua de astăzi a fost încununată cu mult soare și o căldură pe măsură. Acestea fiind spuse, prima dată când am deschis ochii, era încă întuneric; vreo cinci ale dimineții să fi fost. În unele cartiere bucureștene, dureroasa întâmplare de a fi trezit brusc la astfel de ore tinde să devină una destul de obișnuită.
Pentru a nu fi înțeles greșit, zona în care locuiește subsemnatul nu este nici de departe unul din colțurile selecte aparținând Bucureștiului cel blestemat, dar nici cel mai rău cu putință. Are de toate: gunoaie, diversitate etnică, parcări lipsă, străduțe în stare jalnică, o piață extrem de animată dar prin care nu vă doresc să treceți, ce mai, nimic nu-i lipsește. Chiar și așa, vegetația e mai abundentă decât în alte părți, iar între (unele) blocuri concentrația de gunoi pe metru pătrat atinge un minim absolut, să nu mai vorbesc de liniște, care-i sfântă; astfel că toată ziua nu auzi nimic altceva înafara ciripitului păsărelelor. (mai mult…)
acces permis animalelor fără stăpân
joi, 11 iun. 2009, 13:46
Mai mult de atât nu am cum să mă scandalizez, deci mă voi rezuma la a sublinia (cu mai multe liniuțe: groase, subțiri, punctate etc.) lipsa de bun simț a unora.
În urma unor evenimente destul de importante, ACS-ul s-a trezit la intrare cu un asfalt nou-nouț și cu gărdulețe care împiedică șoferii să-și mai pună juma’ de mașină în iarbă. Toate bune și frumoase, mi-am zis, ne îndreptăm cu pași siguri către civilizație. Dar nu am putut mai apoi să nu remarc plăcuțele care îi interzic omului de rând să-și plimbe câinele prin zonă și, colac peste pupăză, aceiași comunitari de care nu se ocupă nimeni, că doar ei sunt oricum altfel, numai „de companie” nu. Ironic, nu? Urmează să interzicem accesul bicicletelor și să dăm liber la căruțe.
Pe mine mă doare mintea, așa de tare cum nu îmi pot imagina nici eu. Și fiindcă am o indignare ce tinde către cote nebănuite, iată și poze:
