brick quote(s), #12
duminică, 2 sept. 2012, 14:51
In all major socializing forces you will find an underlying movement to gain and maintain power through the use of words. From witch doctor to priest to bureaucrat it is all the same. A governed populace must be conditioned to accept power-words as actual things, to confuse the symbolized system with the tangible universe. In the maintenance of such a power structure, certain symbols are kept out of the reach of common understanding — symbols such as those dealing with economic manipulation or those which define the local interpretation of sanity. Symbol-secrecy of this form leads to the development of fragmented sub-languages, each being a signal that its users are accumulating some form of power. With this insight into a power process, our Imperial Security Force must be ever alert to the formation of sub-languages.
- „Lectures to the Arrakeen War College” by The Princess Irulan (mai mult…)
încă una cu și despre câini
sâmbătă, 28 apr. 2012, 14:51
Cu ocazia faptului că scriu, țin să fac următoarea dezvăluire șocantă despre propriu-mi sine: de când mă știu eu mai bine – și cred că-s vreo douăzeci și ceva de ani de când mă știu și cel puțin zece de când am început să mă cunosc mai bine – mă preocup fie și în mod involuntar cu acea activitate ce constă în observarea Vieții, Universului și a Tot Ceea Ce Este. Știți cum sunt ciudații ăia care stau și observă lucruri variind de la cele normale și până la cele mai bizare, da’ fără să se preocupe să intervină? Ei așa și eu prefer să mă uit din când în când la viață ca la un film [i], iar uneori după mult timp de uitat că mă preocupă asta îmi dau seama că vai ce prost sunt, se tot întâmplă în jurul meu lucruri cu substraturi și sensuri și toate alea iar eu îmi pierd vremea făcând debugging la cache-uri sau mai știu eu ce.
Ultima epifanie de genul ăsta am avut-o după ce am citit rant-ul lui Alex și mai apoi pe ăla al Ralucăi, iar de ăla al Popescului cu Ubuntu nu mă iau, însă menționez că a scris și el ceva similar cu celelalte două acum vreo doi ani. Deci pentru a completa șablonul – pentru că clar e vorba de un șablon aici, cum să scrie doi oameni pe teme adiacente la numai cinci ore și un minut distanță? – o să povestesc și eu ce mă enervează legat de urbea mea. Atât doar că nu mă voi apuca să le înșir pe toate-n lung și-n lat, fiindcă aș repeta mare parte din ce au menționat antebloguitorii mei. Prefer în schimb să bag din nou placa cu câinii [ii], deci țineți-vă bine.
Nu știu dacă am menționat faptul pe aici în ultimii șapte ani, dar subsemnatul locuiește pe undeva prin chestia de-i zice Rahova, chestie al cărei nume se trage din cel al unui oraș de prin nordul Bulgariei, unde s-a purtat nu știu ce luptă pe vremea când prietenia dintre regalitatea română și a rusă era mai dulce [iii]. Sau nu, în fine. Zona în care locuiesc a fost la început o mlaștină dacă nu mă înșel, pentru că orașul se termina pe undeva pe la piața George Coșbuc. După aia autoritățile au trasat Calea Rahovei, care începe tot la George Coșbuc și se termină o idee după Piața Rahova, care piață se află la câteva sute de metri de unde stau. Ei, și toată partea asta a Bucureștiului a fost zonă suburbană până pe la jumatea anilor 1980, când i-a venit cuiva de la stat ideea să industrializeze Trafic Greu [iv] și să facă blocuri cam până unde începe București-Măgurele. Apropo, un domn s-a decis să pună pe Interneți poze cu cartierul așa cum era el înainte de toată povestea asta. (mai mult…)
- Deși într-un mod la fel de ciudat nu îmi place deloc, dar deloc, să stau ca leguma să privesc filme, iar cărțile care au reușit să mă facă să-mi pierd zile-n șir sunt destul de puține la număr. Muzica bănuiesc că-i singura excepție din categoria asta, dar asta bănuiesc că are legătură cu faptul că și ascultatul muzicii e tot o activitate de contemplare mai intensă. [↩]
- Oricum m-am mai ambalat eu de vreo două ori pe temă: unu și doi. [↩]
- Ca fapt divers, calea Griviței și fosta fabrică de bere cu același nume au fost în mod similar numite după bătălia de la Grivița. [↩]
- Care acum se numește Șoseaua Progresului și leagă Răzoare de Viilor. [↩]
românia cea norocoasă
luni, 29 aug. 2011, 22:58
Presupunând că o parte din cititori sunt mai sensibiloși oleacă, țin să precizez că nu se recomandă lectura acestui articol în timp ce mâncați sau imediat după, sau imediat înainte. Eu v-am avertizat, ceea ce mută orice fel de responsabilitate de pe umerii mei pe ai dumneavoastră. Să purcedem deci.
Din câte îmi aduc – și sper că îmi aduc bine – aminte, există în folclorul mai multor țări ideea că excrementele animale sunt aducătoare de noroc. De exemplu, evenimentul nefericit prin care o persoană se trezește brusc cu rahat de pasăre pe haine în timpul unei plimbări liniștite pe stradă într-o zi faină de vară este privit de către mulți drept „norocos”. Similar, călcatul într-un rahat de mamifer sau pasăre de mărime medie – pentru că orice cetățean ar trebui să fie de-a dreptul chior să nu observe fecalele de cal sau de vită în timp ce umblă în mândria-i de biped – e considerat eveniment de sărbătoare; și de muncă, dacă ar fi să luăm în considerare curățatul de după.
O problemă ar fi evident aceea că nimeni nu știe în fapt la ce se referă norocul în cauză. Ideea de noroc e în sine atât de ambiguă și de relativă încât e cvasi-imposibil, chiar dacă să zicem că ne luăm puncte tari de referință, să ne dăm seama ce înseamnă „a avea noroc”. Câștigul premiului cel mare la 6 din 49 e noroc? Păi e, dar care-s șansele? Cu câteva ordine de mărime mai mici decât acelea de a călca într-un rahat. Eu mă consider la fel de norocos că nu sunt călcat de mașină în timp ce trec strada regulamentar; sau că nu îmi pică un pian în cap. Ce, credeți că nu-i posibil? Se moare foarte des din asta; de unde am putea deduce empiric că oamenii sunt ființe ghinioniste – în medie, pentru că moartea unui milion e o statistică, vorba porcului. (mai mult…)
către ăia de la bucurești
vineri, 22 apr. 2011, 13:22
Băi ăștia care cică vă ocupați cu conducerea Bucureștilor sau a filialelor de partide din București sau cu ce vă mai ocupați voi; adică domnilor, sau cum credeți voi că meritați să fiți adresați, deși nu are vreo importanță. Am câteva rugăminți la voi. Prima ar fi să ieșiți oleacă pe stradă și să luați oamenii la întrebări, fiindcă s-ar putea să aibă și ei aceleași rugăminți ca mine, asta în caz că aveți dubii.
Vreau și eu în spațiul public din București mai mulți pomi, pomi a căror mulțime, ne învață științele naturale, alcătuiește ceea ce putem numi „plămânul planetei”. Ei, plămânul Bucureștiului stă astăzi, 22 aprilie 2011, mai rău decât plămânii unui ocnaș de 50 de ani care a mai și fumat toată viața. Știu că voi nu prea coborâți din mașinile alea ale voastre cu „sistem de climatizare”, dar eu vreau să merg pe stradă fără să-mi intre praf în nări, gură și ochi, că nu suntem în Sahara. La o adică, până și deșertul are un aer mai curat decât împuțiciunea asta de oraș, dat fiind faptul că pe-acolo nu umblă jdemii de automobile de la prima oră și până la ultima.
Deja nu mai număr câte reclamații am trimis către autoritatea voastră (de-a dreptul îndoielnică) care se ocupă de animale comunitare. Înțeleg că e „criză” și vă ocupă foamea cetățenilor, dar mulțumesc, nu-mi place carnea de câine, mai ales dacă animalul vine sub formă de om. Să vă mai zic o dată, poate de data asta înțelegeți: faptul că luați câinii, le scoateți ouăle și îi marcați nu vă scutește de nici o responsabilitate ulterioară asupra lor, orice ar zice legea. Un câine care stă în stradă e la fel de mizerabil, infect, gălăgios și periculos indiferent că are sau nu testicule sau ovare, iar persoanele care spun că „au ele grijă” nu au grijă, că-i țin în stradă, în mizerie. Dacă țineți atât de mult la drepturile câinilor, atunci drept vă spun că nici vouă nu v-ar plăcea să dormiți pe mijlocul străzii în fiecare seară, să vă mâncați masa de dimineață condimentată cu praf de asfalt și să beți apă de ploaie cu noroi. E destul de clar?
În fine, scutiți-mă de felicitările cu fecioara Maria și sfintele sărbători de bla, nu sunt impresionat decât de penibilul din ce în ce mai pregnant al campaniei voastre electorale. Consumați și voi hârtia pe chestii mai utile, cum ar fi niște cărți pentru ăia care n-au bani să-și cumpere. Stați liniștiți, bucureștenii oricum nu mai dau două parale pe prostiile voastre, puteați la fel de bine să nu vă deranjați.
A, și mai lăsați Domnului Dumnezeului Sfânt și Preacurat treaba aia cu referendumul și legea capitalei. Zău, nu vă înțeleg.
random xx.12.10 facts
marți, 28 dec. 2010, 15:44
- În (aproape) decembrie, butoiul cu pulbere Wikileaks a luat foc. Guvernul Statelor Unite a exprimat fățiș războiul față de organizație atât prin mijloace politice – în principiu prin influențarea canalelor de finanțare online pentru Wikileaks -, cât și prin metode mai puțin ortodoxe, mai exact niște denial-of-service-uri. Interesant este cum prea puțini formatori de opinie din Statele Unite au luat o atitudine care să contreze represiunea, fiindcă să fim serioși, cenzura și brainwashing-ul în masă nu pot fi considerate altceva.
- Pe filiera Slashdot, aflăm că guvernul UK dorește blocarea (sau mai bine zis, monetizarea pe partea ISP-ului) completă a pornografiei pe Internet. Dincolo de faptul că nu există vreun mijloc tehnic eficient de a bloca orice tip de site (o bază de date va fi mereu out of date, să ne înțelegem) sau de cel că pornografia le educă copiii mai bine decât reușesc ei de capul lor (o fi trist sau nu, dar ăsta e adevărul), mi se pare amuzant cum din nou guvernele încearcă, fără vreun succes notabil, să controleze accesul la conținut online. (mai mult…)