importanța purității în semantică

luni, 26 dec. 2011, 20:32

În cadrul articolului despre semantică am discutat despre cum aceasta e o componentă esențială a limbajului. Reluând, putem afirma că semantica ajută la conceptualizarea obiectelor concrete și implicit la abstractizare, stabilind în același timp și convenții [i]. De asemenea, am afirmat că într-un sistem format dintr-un număr suficient de mare de persoane admitem existența inconsistențelor de reprezentare a conceptelor. Acestea pot exista dintr-o serie de motive precum acela că oamenii sunt în sinea lor diferiți sau că ajung să asimileze concepte în moduri diferite.

În plus, există o serie de aspecte legate mai mult sau mai puțin de limbaj, aspecte care afectează semantica acestuia. Poate fi vorba de proprietăți de bază ale limbajului [ii] sau de calități emergente, pe care creatorul limbajului vrea sau nu să le imprime acestuia, dar a căror existență necesită demonstrații non-triviale. În această ultimă categorie intră și puritatea. Pentru a face un compromis între rigurozitate și intuiție, voi defini conceptul de puritate în termeni care combină matematica cu calculatoarele.

Să presupunem că avem două obiecte, A și B. Să mai presupunem că putem trage o săgeată f de la A la B (putem nota f : A \rightarrow B, notație identică cu aceea a funcțiilor matematice), săgeată care are semnificația unui proces de calcul. Putem astfel spune că săgeata f trece obiectul A în obiectul B sau că f este un calcul care ia A și are ca efect B.

Fiind date A, B, f ca mai sus, spunem că f este pură dacă și numai dacă f are în mod strict pe B ca efect. Cu alte cuvinte, oricare ar fi obiectul C, C \neq B, atunci f nu are ca efect C. În caz contrar, spunem că f are efecte laterale. (mai mult…)

  1. Spre exemplu, fructul galben plin de suc acru având mărimea aproximativă a pumnului unui adult se numește prin convenție lămâie. Notăm că această definiție duce la necesitatea definirii conceptelor care o alcătuiesc, cum ar fi acela de fruct, de galben, acru etc., ajungând astfel la alte concepte de nivel înalt. Pe de altă parte, dacă punem mâna pe o lămâie concretă, putem comunica mai ușor că aceea este o lămâie, lucru practic imposibil în cazul obiectelor abstracte. Mai notăm și că se poate ajunge ușor la sitații neplăcute cum ar fi cea a definițiilor circulare. [↩]
  2. Bunăoară limba japoneză are sisteme de scriere și o gramatică care îi afectează puternic expresivitatea. Problema în acest caz nu mai e doar una de translatare în alte limbi, ci de-a dreptul de diferență între logicile de exprimare. [↩]

interlude: the new blog and the old blog (ii)

duminică, 30 oct. 2011, 13:19

După cum cel mai probabil puteți observa, am adus câteva modificări minore – dar care în perspectivă mi se par esențiale – aspectului blog-ului. Mergând pe aceeași idee ca cea de anul trecut, mi-am rezervat câteva ore pentru a trata câteva probleme legate de design-ul cărămizilor, probleme mai degrabă de ordin practic. Astfel, articolul de față servește mai mult drept însemnare pentru a marca această schimbare, neavând nicidecum scopul de a-mi scoate în evidență aptitudinile de designer [i].

În primul rând, pagina de start a blog-ului a fost modificată pentru a facilita accesul cât mai rapid la ultimele articole și la tag-uri. Primele au fost mutate din arhive în cadrul paginii principale pentru că dau o idee mai bună a ceea ce s-a întâmplat pe blog în ultima lună, chestie care-i mult mai utilă decât a avea cel mai recent post trântit pe prima pagină. Cele din urmă idem și țin locul unor termeni de căutare, cu mențiunea că articolele din ultimii patru-cinci ani conțin aceste metadate într-un mod relativ consistent cu cei ai căutărilor.

În paranteză fie spus, dacă doriți să faceți o căutare in-site după termeni arbitrari, mai bine folosiți google, unde introduceți textul sufixat de „site:lucian.mogosanu.ro” – de exemplu „dream theater site:lucian.mogosanu.ro” e o căutare validă. Altfel puteți să mă bateți la cap să pun undeva un formular care face exact același lucru, pentru că motorul de căutare intern al wordpress-ului pălește în fața Google-ului. (mai mult…)

  1. … care oricum lipsesc. Recunosc că dintre subdomeniile programării, cel al proiectării de interfețe grafice îmi provoacă cea mai mare greață. [↩]

programarea la nivelul liceului: o critică

vineri, 21 oct. 2011, 23:15

O bună parte din programatori – bună parte în care, recunosc, m-am aflat o bună vreme – consideră Pascal și C [i] ca fiind limbaje nepotrivite pentru educația la nivel preuniversitar. Primul e considerat caduc, în sensul că nu e folosit nicăieri, iar al doilea e privit drept prea complicat; două extreme, una a inutilității, iar cealaltă a așa-zisei dificultăți, în ciuda faptului că C-ul e unul din cele mai căutate limbaje din industria calculatoarelor în ultimii douăzeci de ani pe puțin.

Sunt în mare parte de acord cu argumentul că C-ul e un limbaj un pic complicat pentru liceanul mediu, deși nu aș atribui această problemă limbajului în sine. De asemenea, sunt de acord cu faptul că a ieși cu Pascal sau Fox Pro din liceu nu îți dă absolut nici o experiență practică – deși consider că în primul rând nu ăsta este scopul, iar în al doilea rând o bună parte din elevi oricum o să uite limbajul la scurt timp după terminarea liceului.

Aș spune că deși în liceu nu se predă tocmai știința calculatoarelor, ci doar informatică, spusele unei figuri importante din Computer Science rămân valide: e greu să explici calculatoarele la nivel teoretic, deoarece se leagă de o întreagă serie de concepte non-triviale, cum ar fi calculabilitatea, terminarea și așa mai departe; concepte pe care un elev inteligent ar cam trebui să le înțeleagă la un nivel pur intuitiv. Reușim astfel să punem degetul pe o primă problemă: nu limbajul e dificil/inutil, ci conceptul din spate (care sunt mai multe) e cel problematic. (mai mult…)

  1. De fapt în liceu se predă un C îmbogățit cu câteva elemente din C++, dar care rămâne la bază tot C. [↩]

despre înțeles: iadul abstractizării

luni, 4 iul. 2011, 17:10

Titlul nu este nici pe departe trântit la întâmplare. Dacă Dante a crezut de cuviință că un infern structurat pe straturi e mai potrivit (decât ce?), atunci probabil că undeva în alegorie își găsește locul și ideea abstractizării. Pentru că nu doar infernul este o abstractizare – bineînțeles, nu rămâne decât să ne întrebăm: abstractizarea cui? -, ci și abstractizarea poate fi în anumite cazuri un adevărat infern.

Spuneam, când m-am apucat să vorbesc despre semantică, că înțelesurile pot pune și vor pune mereu probleme utilizatorilor de limbaj. Mai mult, fiindcă vorbim aici despre limbă în întregimea sa, structura limbajului poate afecta înțelesul la nivel declarativ. Dacă extindem problema la nivelul unităților literare (adicătelea cel al textelor), atunci lucrurile se împut și mai rău, să nu mai vorbim despre faptul că populații independente au dezvoltat limbi separate, astfel că trecerea unei idei dintr-o limbă în alta îi alterează mai mult sau mai puțin (deseori „mai mult”) înțelesul. În contextul ăsta, lingvistica formală a lui Chomsky se dovedește a fi o unealtă esențială pentru așezarea lucrurilor în ordine, măcar așa, un pic. Chiar și așa, întrebarea care atârnă nesimțit în toate locurile publice este: cum reușim să abstractizăm corect o idee sau o colecție structurată de idei?

Firește, ar fi inutil să mă apuc eu aici să disec gramatici și să înșir reguli de producție. O idee mai bună, zic eu, ar fi să ilustrez problema printr-un exemplu practic la îndemâna cel puțin a unui absolvent de liceu. În plus, limbile de zi cu zi nu mi se par deloc o idee răsărită (din cauza ambiguităților lor inerente), astfel că voi face referire la acele limbi mult mai simple, care se leagă mult mai bine de toată varza formală: limbajele de programare. (mai mult…)

spaicul față cu programarea

luni, 22 mart. 2010, 22:27

Acum aproape un an am apucat, în urma unui moment de nostalgie, să povestesc pe scurt cam care a fost evoluția subsemnatului în domeniul calculatoarelor. Și asta nu întâmplător, fiindcă mi s-ar fi năzărit mie să vorbesc despre calculatoare, ci fiindcă, din nou, deloc întâmplător, mă simt pasionat de domeniul ăsta destul de tare – mărturisesc cu mâna pe inimă, în momentul ăsta am niște palpitații serioase, de parcă aș vorbi despre o ființă blondă și cu ochi albaștri (și dulci, clari, așa, cu oleacă de romantism eminescian presărat în părțile esențiale) și nu despre un obiect lipsit de viață, obiect ce mai are și tupeul de a toca numere cât timp stă aprins. (mai mult…)

« Articole mai vechi
Articole mai noi »