în care prezic viitorul sumbru al învățământului românesc
sâmbătă, 9 feb. 2013, 12:49
Există pe lumea asta o sumedenie de oameni care fac predicții și o serie de metode de a face predicții. De exemplu guvernele își calculează bugetul pe următorul an pe baza unor statistici, astrologii prezic cum (sau că, sau că nu) va fi următoarea zi a unei mase de oameni plecând de la chestii în mare parte închipuite, oamenii de știință încearcă să prezică traiectoriile particulelor iar oamenii de „știință” prezic clima.
Deși mă refer în articolul de față la X-ul românesc, unde X egal învățământ, eu n-o să vorbesc nici din punctul de vedere al unui astrolog, nici din cel al unui politician și poate că în mare măsură nici din punctul de vedere al unui om de știință, deși mă bazez într-o mare măsură pe chestii observate de-a lungul timpului petrecut (mai mult ca student) în învățământul românesc. Predicția mea vine dintr-un „gut feeling” combinat cu niște „common sense”, ba chiar foarte mult din cel din urmă. Altfel nici nu m-aș fi gândit să scriu articolul ăsta și deja prin simplul fapt că mă apuc să îmi formulez ideile astea în minte îmi dau seama că predicția mea va ajunge să se întâmple cu o probabilitate destul de mare.
Ideea cum că învățământul din România se îndreaptă către prăpastie nu mi-a venit tocmai recent în minte. Discutam acum ceva vreme cu Eugen pe Facebook pe marginea unui articol de pe Contributors care analizează comportamentul și rezultatele tinerilor referitoare la învățământ și educație. Nu o să fac trimitere la discuție, dat fiind că se află într-un „walled garden”, însă mi-am exprimat din capul locului dezacordul în ceea ce privește abordarea studiului, care analizează media, fără să ia in calcul abaterea standard a rezultatelor. Sigur că în țările mai dezvoltate din punctul ăsta de vedere (Finlanda, Suedia) accentul este pus în primul rând pe o medie cât mai ridicată, însă noi nu suntem nici Finlanda, nici Suedia. (mai mult…)
despre piraterie și raritate artificială
duminică, 30 dec. 2012, 13:40
Cory Doctorow — care apropo, pare a fi unul dintre puținii, dacă nu singurul blogger care abordează public problema eticii pirateriei — scrie în The Guardian un articol care explică felul în care strategiile de marketing ale industriei media încurajează pirateria, și impactul economic asupra consumatorilor așa-zisului „entertainment”. Nu intru în detalii în ceea ce privește articolul, însă vă recomand să îl parcurgeți ca fond pentru ceea ce voi urma să povestesc.
Povesteam în „proprietatea virtuală față cu dinamica non-lineară” despre cum economia a ajuns să funcționeze ușor defectuos odată cu introducerea resurselor virtuale în ecuație. E musai să înțelegem că „virtual”-ul din „proprietatea virtuală” nu are sensul său inițial de „posibil”: cuvântul și-a distorsionat un pic înțelesul de când cu apariția calculatoarelor, devenind mai apropiat de „abstract”, de lumea formelor sau a ideilor. Ăsta e primul pas către a înțelege schimbarea de paradigmă adusă de proprietatea intelectuală în economie.
În economia clasică orice produs fizic este valorificat în primă fază prin anumite costuri, cum ar fi de exemplu materia primă, utilitățile, salariile angajaților și așa mai departe. Prețul produsului este în principiu o funcție de costuri, dar doar în măsura în care acestea trebuie acoperite pentru a asigura funcționarea organismului care este agentul economic; mai departe producătorul caută să își maximizeze utilitatea prin mărirea profitului, pe care mai apoi îl reinvestește sau îl cheltuiește în știu-eu-ce-scopuri, în orice caz nu îl ține la ciorap. Problema pur cantitativă aici este aceea că dacă o șosetă e produsă la prețul 
șosete vor fi produse la 
o scurtă analiză a inutilității activismului
sâmbătă, 8 dec. 2012, 13:49
Urmăresc de ceva timp un site numit Acces Now, sau mai nou doar Access. Înainte de a comenta pe marginea misiunii site-ului sau a organizației din spatele său, să vedem cum se descriu dânșii, și anume cu ajutorul unui citat de pe pagina lor „About us”:
Access is a global movement premised on the belief that political participation and the realization of human rights in the 21st century is increasingly dependent on access to the internet and other forms of technology. Founded in the wake of the 2009 Iranian post-election crackdown, Access teams with digital activists and civil society groups internationally to build their technical capacity and to help them advocate globally for their digital rights. Access provides thought leadership and practical policy recommendations in the broader field of internet freedom, and based on that expertise mobilizes its global movement of citizens to campaign for an open internet accessible to all.
Access este cu alte cuvinte un site care caută să promoveze un așa-zis „awareness” pe diverse subiecte delicate care țin de libertatea pe Internet, intimitate/anonimitate și alte drepturi ale utilizatorilor. Am aflat de ei cel mai probabil de când cu ACTA, când o droaie de ONG-uri făceau efortul de a-i convinge pe reprezentanții Uniunii Europene că înțelegerea cu pricina este o prostie de cea mai joasă speță. Cu ocazia asta am semnat printre altele petiția inițiată de reprezentanții site-ului și am ajuns să rămân abonat la feed-urile lor de știri, care-s suficient de informative pentru sufletul meu. (mai mult…)
probleme cu lumea de astăzi
duminică, 30 sept. 2012, 14:41
În ultima vreme tineretul de pe Interneți are un obicei interesant, acela de a publica pe diverse site-uri citate, din care unele aforisme ale unor personalități marcante (de obicei) ale secolului trecut. Mă găsesc de-a dreptul încântat de faptul că oamenii caută a exprima idei deseori complexe sub forme simple; sunt cu atât mai încântat cu cât acestea sunt preluate din cărți marcante, fapt ce denotă într-o anumită măsură cultivarea. În același timp mă dezamăgește totuși faptul că mulți indivizi dau dovadă de o slabă înțelegere a citatelor pe care le folosesc cu atâta pricepere. Unul din aceste citate sună după cum urmează:
The trouble with the world is that the stupid are so confident while the intelligent are full of doubt.
Textul îi aparține cică lui Bertrand Russell și sună de fapt în felul următor:
The fundamental cause of trouble in the world today is that the stupid are cocksure while the intelligent are full of doubt. (mai mult…)
cu poli și copiat
miercuri, 5 sept. 2012, 23:57
N-am mai abordat de ceva vreme subiectul, deci să reluăm: Mihai scrie despre un student care cere lucrări pe o listă de discuții oarecare, pe marginea unei materii oarecare din facultate. Cele două (lista și materia) sunt prea puțin relevante; e importantă însă observația că este vorba despre o disciplină de master, unde participanții sunt deja ingineri, adică oameni cu capul pe umeri și toate cele. Ei, ți-ai găsit. Lăsând la o parte faptul că trebuie să fii naiv — să nu zic altfel — să cumperi lucrări pe liste publice, în văzul lumii, problema copiatului aduce iar discuții pro și contra [i], care se rezumă în final la starea „sistemului” [ii], care-i așa și pe dincolo, adică putrezit!
Drept să o spun, și eu sunt student la master și pot să spun că programul nu s-a ridicat pe deplin la așteptările mele. Un argument care îmi invalidează dezamăgirea ar fi acela că la Politehnică-ACS (secția calculatoare) mai toate materiile faine sunt înghesuite în ultimii doi ani de licență, astfel că la master se fac în mare parte subiecte ce țin pur de specializare, nu cum se face la UT Cluj sau prin alte părți — ba chiar la multe facultăți dinafară, pentru că argumentul „dacă-i dinafară e musai mai bine ca la noi” e foarte popular. Totuși un lucru e clar: mulți titulari nu își organizează la fel de bine cursurile la master în raport cu cele de licență, pentru că mulți sunt ocupați cu altele și au mai degrabă așteptări de implicare din partea studenților. Stilul nu-i unul deosebit, ba ar fi chiar interesant dacă unele materii nu ar fi atât de plictisitoare. (mai mult…)
- Păi cum, nu știți? românul s-a născut filosof. Ce contează că nu suntem în stare să lucrăm cu algebre și categorii, noi discutăm probleme profunde de etică, alea. Ce contează regulamentele la care am aderat încă de când am semnat foaia de înscriere? „Dăle-n măsa”, noi suntem mai presus de toate prostiile astea. [↩]
- De parcă oamenii ar fi familiari cu teoria sistemelor; haha, ce glumă bună. [↩]