spyked bricks in the wall

china față cu proprietatea [¥]

Mă refer, bineînțeles, la proprietatea intelectuală. Nu că proprietatea în general ar fi o mare brânză în țara lui Mao, dar cea intelectuală va fi abordată cu precădere în subiectul ce urmează a fi expus aici. Pentru a face însă o introducere, remarcăm că dreptul la proprietate este într-o anumită măsură reglementat în Republica Populară Chineză (pe care în acest articol o voi denumi, într-un mod impropriu, și China; a nu se confunda cu Taiwan-ul), dar cu un scop bine determinat, acela de a aduce investitori străini. Ceea ce a și făcut în ultimii trei ani, într-un ritm amețitor.

Proprietatea intelectuală există la rândul ei în legile chineze, dar necesitatea aplicării ei este nulă, din două mari motive:

Primul motiv este acela că software-ul open-source ia și în China un avânt cât se poate de real, atât la nivelul administrației cât și în casele oamenilor. Cum iPhone-ul e prea scump pentru chinezul de rând, acesta preferă să cumpere o copie ieftină, cu un software bazat în mod evident pe Linux. Să ne înțelegem, intrăm într-o zonă în care individul nu mai fuge atât de mult după brand și chestii sclipitoare – în paranteză, nici mai în est, adică în Japonia, iPhone-ul nu se vinde prea bine din cauza tehnologiei învechite; ați citit bine, 3G e tehnologie mult învechită pentru prietenii noștri care au dat lumii arta bukkake-ului.

Al doilea motiv, unul mult mai important, este însuși faptul că nici unui chinez, de la ăl cu puța mică până la șeful de trib cel mare, nu-i pasă în realitate de copyright și patente. China are o viziune imediat postbelică (poate nici atât) asupra copyright-ului, și nu una corporatistă cum au SUA. RPC-ul ține cont de companiile americane atât cât să le smulgă dolarii, doar atât.

Ne place sau nu, nouă, englezilor, francezilor sau americanilor, ăsta e adevărul, arătându-și părțile lui intime cu nesimțire. În timp ce în România cea mai ieftină copie nou-nouță de Windows 7 costă undeva la 100 de euro, varianta Ultimate a Windows-ului costă cam tot atât în China, să nu mai vorbim de copia piratată ce se vinde la trei dolari – americani, nu altfel. După mintea chinezului, Google pot să se care cu motorul lor de căutare cu tot, și uite că n-au făcut-o, fiindcă asta-i viața, nu-și permit; greu de renunțat la peste un miliard de potențiali clienți.

Totuși, de unde și până unde pornirea asta a mea? Ideea mi-a venit la câteva minute după citirea unui articol de pe Slashdot – de fapt toată chestiunea de față se trage de la unul din comentariile pertinente pe această temă. Fără voința mea, revin la polul opus al problemei, Statele Unite, unde FBI-ul a ajuns să dea prioritate protecției proprietății intelectuale asupra cercetărilor legate de persoanele pierdute.

Mișcarea FBI-ului este una cât se poate de evidentă. Statul american socialist se implică – în mod legal sau nu – în problemele economiei, având în vedere situația extrem de urâtă în care se află. Organizarea Statelor Unite a ajuns într-o stare de așa natură încât administrația își bagă la pușcărie propriii cetățeni pe probleme civile, cum ar fi cea a proprietății intelectuale. Corporațiile importante presează cu bani grei pe acest front, iar organele federale au intrat și ele în horă, ca și cum RIAA și MPAA – așa-zișii MAFIAA, o mafie în adevăratul sens al cuvântului – nu erau de ajuns.

Privind problema dinafară – poate nu cel mai bun punct de observație, dar ăsta este; vă invit călduros să mă contraziceți sau să completați punctul meu de vedere -, aș spune că de data asta SUA au ales să joace pe frontul învinșilor. Am spus cu fiecare ocazie – și nu este doar părerea mea – că acest război al proprietății intelectuale și al patentelor va bloca complet câmpul economic de luptă al Americii în viitorul apropiat. Asta în condițiile în care legile americane în domeniu devin din ce în ce mai dure, chiar atât de dure încât să fure din libertățile propriilor cetățeni, în timp ce chinezii, care n-au nici în clin nici în mânecă cu treaba asta, o duc bine mersi.

Și întreaga lume va fi afectată în mod direct de producerea acestui blocaj în momentul când el va avea loc. În acest moment, Internetul va demara procesul de integrare în China.

[¥] – Problema asta mi se pare că e în stare să dea mari dureri de cap oricărui om ce își duce traiul într-o țară aflată acum în era post-comunistă – a cărei doctrină, atenție, a împrumutat multe elemente din cea a Chinei după 1980; sigur, nici China nu mai e ce era în anii ’80 -, cum e România. Pe de o parte fiindcă individul trăiește aici, pe de altă parte fiindcă o țară având un regim condamnat oficial la noi reușește să dea lecții întregii lumi vestice în ceea ce privește libertatea și deschiderea… doar dintr-un anumit punct de vedere, sigur, încă unul foarte îngust, dar a atins această performanță.