atunci când limbajul de programare face mai mult rău decât bine
sâmbătă, 16 feb. 2013, 22:20
La sfârșitul articolului „o propunere privind predarea programării în școli” spuneam că, citez:
Încheind, adaug faptul că ideea în sine a predării programării „as soon as possible” nu e nouă și există implementată în România în cadrul unui set de cursuri numit Digital Kids. Inițiativa e una din care sistemul învățământului de stat ar avea multe de învățat. Cel mai important aspect, în opinia mea de om care nu prea are legături cu știința pedagogiei, e acela al impulsionării copiilor să gândească și să învețe să facă chestii, moment în care toată discuția privitoare la limbaje de programare devine superfluă.
Mă văd nevoit să justific afirmația, arătând astfel că dezbaterile pe marginea limbajelor de programare în cadrul educației sunt în mare parte inutile și, mai mult, că o astfel de gândire orientată către limbaje de programare nu face decât să dăuneze. (mai mult…)
o propunere privind predarea programării în școli
duminică, 10 feb. 2013, 18:10
Prezentul articol pornește de la o discuție iscată pe Facebook [i] de către Laura via rosedu. M-am decis să public o însemnare separată în primul rând pentru că mă ajută să îmi pun oareșce gânduri în ordine, departe de zgomotul rețelelor sociale, și în al doilea rând fiindcă am mai scris în trecut pe tema asta, iar acum doar profit de ocazie pentru a dezvolta subiectul.
A se nota că am folosit termenul „programare” și nu pe cel de „informatică”. Numele atribuit disciplinei în școli e o idee nefericit, pentru că se referă inclusiv la domenii precum teoria informației, ori să fim serioși, copiii de liceu n-au nevoie de exemplu de teorema Shannon-Nyquist. Scopul „informaticii” din învățământul preuniversitar e să îi familiarizeze pe elevi cu utilizarea calculatoarelor — unde GNU/Linux s-ar potrivi de minune, pentru că Windows au deja acasă — și cu programarea acestora, și nu în ultimul rând să îi învețe câteva concepte generale din știința calculatoarelor, adică ce-i ăla un arbore, o listă sau o bază de date, plus doi-trei algoritmi. (mai mult…)
- Mă frustrează imens faptul că Facebook e un „walled garden”. Cu toate astea o să-mi calc pe cele mai cele principii și o să las un link la sondajul inițial aici. Postarea inițială a generat multe comentarii, pe care vă invit să le citiți dacă aveți la îndemână un cont de Facebook. [↩]
în care prezic viitorul sumbru al învățământului românesc
sâmbătă, 9 feb. 2013, 12:49
Există pe lumea asta o sumedenie de oameni care fac predicții și o serie de metode de a face predicții. De exemplu guvernele își calculează bugetul pe următorul an pe baza unor statistici, astrologii prezic cum (sau că, sau că nu) va fi următoarea zi a unei mase de oameni plecând de la chestii în mare parte închipuite, oamenii de știință încearcă să prezică traiectoriile particulelor iar oamenii de „știință” prezic clima.
Deși mă refer în articolul de față la X-ul românesc, unde X egal învățământ, eu n-o să vorbesc nici din punctul de vedere al unui astrolog, nici din cel al unui politician și poate că în mare măsură nici din punctul de vedere al unui om de știință, deși mă bazez într-o mare măsură pe chestii observate de-a lungul timpului petrecut (mai mult ca student) în învățământul românesc. Predicția mea vine dintr-un „gut feeling” combinat cu niște „common sense”, ba chiar foarte mult din cel din urmă. Altfel nici nu m-aș fi gândit să scriu articolul ăsta și deja prin simplul fapt că mă apuc să îmi formulez ideile astea în minte îmi dau seama că predicția mea va ajunge să se întâmple cu o probabilitate destul de mare.
Ideea cum că învățământul din România se îndreaptă către prăpastie nu mi-a venit tocmai recent în minte. Discutam acum ceva vreme cu Eugen pe Facebook pe marginea unui articol de pe Contributors care analizează comportamentul și rezultatele tinerilor referitoare la învățământ și educație. Nu o să fac trimitere la discuție, dat fiind că se află într-un „walled garden”, însă mi-am exprimat din capul locului dezacordul în ceea ce privește abordarea studiului, care analizează media, fără să ia in calcul abaterea standard a rezultatelor. Sigur că în țările mai dezvoltate din punctul ăsta de vedere (Finlanda, Suedia) accentul este pus în primul rând pe o medie cât mai ridicată, însă noi nu suntem nici Finlanda, nici Suedia. (mai mult…)
cu poli și copiat
miercuri, 5 sept. 2012, 23:57
N-am mai abordat de ceva vreme subiectul, deci să reluăm: Mihai scrie despre un student care cere lucrări pe o listă de discuții oarecare, pe marginea unei materii oarecare din facultate. Cele două (lista și materia) sunt prea puțin relevante; e importantă însă observația că este vorba despre o disciplină de master, unde participanții sunt deja ingineri, adică oameni cu capul pe umeri și toate cele. Ei, ți-ai găsit. Lăsând la o parte faptul că trebuie să fii naiv — să nu zic altfel — să cumperi lucrări pe liste publice, în văzul lumii, problema copiatului aduce iar discuții pro și contra [i], care se rezumă în final la starea „sistemului” [ii], care-i așa și pe dincolo, adică putrezit!
Drept să o spun, și eu sunt student la master și pot să spun că programul nu s-a ridicat pe deplin la așteptările mele. Un argument care îmi invalidează dezamăgirea ar fi acela că la Politehnică-ACS (secția calculatoare) mai toate materiile faine sunt înghesuite în ultimii doi ani de licență, astfel că la master se fac în mare parte subiecte ce țin pur de specializare, nu cum se face la UT Cluj sau prin alte părți — ba chiar la multe facultăți dinafară, pentru că argumentul „dacă-i dinafară e musai mai bine ca la noi” e foarte popular. Totuși un lucru e clar: mulți titulari nu își organizează la fel de bine cursurile la master în raport cu cele de licență, pentru că mulți sunt ocupați cu altele și au mai degrabă așteptări de implicare din partea studenților. Stilul nu-i unul deosebit, ba ar fi chiar interesant dacă unele materii nu ar fi atât de plictisitoare. (mai mult…)
- Păi cum, nu știți? românul s-a născut filosof. Ce contează că nu suntem în stare să lucrăm cu algebre și categorii, noi discutăm probleme profunde de etică, alea. Ce contează regulamentele la care am aderat încă de când am semnat foaia de înscriere? „Dăle-n măsa”, noi suntem mai presus de toate prostiile astea. [↩]
- De parcă oamenii ar fi familiari cu teoria sistemelor; haha, ce glumă bună. [↩]
maia morgenstern față cu ipocrizia
vineri, 22 iun. 2012, 22:46
Menționez că nu sunt foarte în temă cu dezbaterea Roșia Montană; nu cunosc exact miza la un nivel cantitativ [i] și nu știu cum s-a prezentat statul român la discuții și care au fost, sunt sau vor fi rezultatele. De asemenea nu mă găsesc în măsură, din poziția în care mă aflu, să îmi formez o părere clară referitoare la interesele politice din spate, fie ele ecologiste sau de altă natură – deși mi-am exprimat în trecut poziția generală față de ecologiști și o mențin și aici. Drept urmare nu doresc să emit judecăți de valoare în legătură cu vreunul din aspectele menționate anterior.
Problema mea referă către un spot anume publicitar conceput pentru asociația Alburnus Maior – cunoscută și drept „Salvați Roșia Montană” – de către o agenție de advertising oarecare, pe numele ei Papaya, clip care poate fi văzut și pe youtube printre altele. Protagonistul principal al secvenței este actrița de renume – sau cel puțin asta e opinia colectivă, iar eu nefiind un pasionat al teatrului nu pot spune că ba – Maia Morgenstern, pe care o cunoașteți probabil din filme precum The Passion of the Christ. Rezerv în cele ce urmează loc pentru o transcriere mai mult sau mai puțin precisă a reclamei, care reclamă este din multe puncte de vedere „outstanding”, fiind concepută cu scopul precis de a șoca. (mai mult…)
- Pot însă să îmi dau cu părerea asupra valorii generale a aurului, valoare care mi se pare în mare parte supraestimată. Sigur, aurul e folositor pentru bijuterii și pentru fabricarea conectorilor pentru CPU-uri. Că veni vorba, și siliciul, adică chestia aia pe care o conține nisipul, e folosit în procesul de fabricație a dispozitivelor electronice și nu am auzit deocamdată pe nimeni plângându-se pe temă. [↩]