spyked bricks in the wall

arhiva de informație a rasei umane™

Într-unul din articolele anterioare afirmam cu tărie că textul e materia primă aici pe Internet și că nimic altceva nu prea contează. Cu toate astea și datorită faptului că am fost tras de mânecă referitor la faptul că de fapt uite, pe web avem tone de conținut audio și video iar emoția e și dânsa un soi de informație, îmi voi invalida propria teză pe loc și voi continua cu ce am de spus în cele ce urmează.

Se spune despre biblioteca din Alexandria că a fost cea mai vastă și mai importantă resursă de informație din Antichitate, până au venit romanii și i-au dat foc. Din păcate nu a mai existat o A Doua Bibliotecă din Alexandria – sau măcar o Bibliotecă din , unde – care să conțină copii ale tuturor cărților arse, iar dacă ar fi existat atunci probabil că ar fi fost la rândul ei arsă până să aibă timp scribii să facă noi copii.

Iată că din fericire civilizația modernă a avut ceva de învățat din asta și printr-o pură întâmplare s-a ivit și Internetul la orizont, Internet care a crescut și crește și nu se mai oprește. Și – pentru a o spune pe cea dreaptă – ca niște din ăia care nu văd pădurea din cauza copacilor, firește că ne imaginăm că Interneții există exclusiv pentru a ne servi nouă poftele, fetișurile și setea de comunicare și interconectare și alte abureli. O fi, nu zic nu, însă e drept că un (alt) rol important al Internetului este similar cu cel al sus-menționatei biblioteci, rol pe care eu l-am numit de „arhivă de informație a rasei umane™” [i].

Fiind astfel Internetul o arhivă, unul din scopurile sale principale este arhivarea, deci păstrarea cu orice preț a informației pe cât posibil intactă, adică în forma sub care se afla în momentul în care a fost generată. Pentru servirea acestui scop există deja mecanisme de toleranță la defecte la toate nivelurile, de la tehnologiile RAID aflate pe servere la protocoale de nivel înalt cum e BitTorrent [ii].

În plus biblioteca noastră internetică are un scop care merge în două sensuri, acestea fiind: asigurarea accesului liber la informație, scop pe care în forma sa actuală Internetul îl îndeplinește cu succes și asigurarea scalabilității și actualizării continue, deci faptul că rețeaua va evolua și nu va ajunge să se prăbușească sub propria-i greutate. Ambele sunt condiții necesare existenței arhivei de informație a rasei umane™, prima pentru că o bibliotecă care nu poate fi accesată liber nu poate fi replicată până vin romanii să-i dea foc, deci are riscul de a dispărea, iar a doua pentru că timpul trece, iar o arhivă incompletă nu ar mai fi în măsură să poarte denumirea de arhivă.

Dacă asigurarea scalabilității e o chestie pur tehnică și poate ajunge să ridice probleme interesante în viitor [iii], actualizarea continuă a Internetului se întâmplă într-un mod care poate fi continuizat [iv], pentru că eu acum redactez un articol, X redactează un altul și în plus milioane de persoane publică lucruri pe diverse rețele sociale – nu întâmplător cei de la Facebook s-au gândit la bancul cu timpul și au adăugat o nouă axă, pe care ei o numesc Timeline.

Nu știu în ce măsură ați cugetat asupra acestui aspect, însă el are repercursiuni imense asupra istoriei rasei umane. Toate proprietățile menționate mai sus asigură că istoria va fi reținută cu un grad de exactitate nemaiîntâlnit până în prezent, pentru că cele mai mici detalii despre cel mai neînsemnat individ vor exista undeva și vor fi o mare atracție pentru oamenii din anul 252525, care vor râde cu curul [v] de lucruri care nouă ni se par astăzi un capăt de țară.

Revenind însă la ideea inițială, cunoaștem astăzi că tehnica ne permite să stocăm în arhiva de informație a rasei umane™ conținut textual, audio, video și… cam atât. Sunt sigur că nu mint spunând că aceste trei forme de expresie sunt doar o mică parte a vieților noastre. Bunăoară, cum puteți dumneavoastră să înregistrați senzații olfactiv-gustative ale rețetelor culinare, pentru a putea fi comparate apoi de strănepoții domniilor voastre cu ce va exista atunci? Nu puteți. Cum puteți reține în arhivă™ orgasmul vostru ăl mai intens pe care l-ați avut când ați iubit-o pe Maricica cu poftă aprigă? Cine nu și-ar dori să retrăiască mult mai târziu în viață un astfel de moment sau din nou, să spere că ciudații din 252525 vor avea un termen de comparație [vi]? Nu, așa ceva nu e posibil din punct de vedere tehnic în prezent.

Pentru noi întrebarea rămâne deocamdată: vom ajunge să interacționăm în felul ăsta cu Internetul în următoarea sută de ani? Rămâneți pe frecvență și veți afla.

1. Este prima și sper să fie ultima dată când apare acest nume pe Cărămizi: deci da, Justin Bieber face parte din marea masă de informație aparținând rasei umane. Întrebați-i numai pe Google și Facebook. [↩]
2. Astfel că în marea schemă a lucrurilor se pare de fapt că pirateria face un bine omenirii. Deh, viața-i grea și are multe aspecte. [↩]
3. De exemplu nu putem specula încă asupra posibilității extinderii Internetului la scară interplanetară, deși putem specula asupra necesității sale în cazul posibil în care se ajunge în situația respectivă. [↩]
4. Nu știu dacă există cuvântul, dar ca fapt divers semnifică opusul lui „a discretiza”. [↩]
5. Datorită faptului că sfincterul va fi evoluat într-un organ capabil de a percepe umorul, de ce nu. [↩]
6. Ați auzit cumva de Eccentrica Gallumbits? [↩]