spyked bricks in the wall

cu poli și copiat

N-am mai abordat de ceva vreme subiectul, deci să reluăm: Mihai scrie despre un student care cere lucrări pe o listă de discuții oarecare, pe marginea unei materii oarecare din facultate. Cele două (lista și materia) sunt prea puțin relevante; e importantă însă observația că este vorba despre o disciplină de master, unde participanții sunt deja ingineri, adică oameni cu capul pe umeri și toate cele. Ei, ți-ai găsit. Lăsând la o parte faptul că trebuie să fii naiv — să nu zic altfel — să cumperi lucrări pe liste publice, în văzul lumii, problema copiatului aduce iar discuții pro și contra [i], care se rezumă în final la starea „sistemului” [ii], care-i așa și pe dincolo, adică putrezit!

Drept să o spun, și eu sunt student la master și pot să spun că programul nu s-a ridicat pe deplin la așteptările mele. Un argument care îmi invalidează dezamăgirea ar fi acela că la Politehnică-ACS (secția calculatoare) mai toate materiile faine sunt înghesuite în ultimii doi ani de licență, astfel că la master se fac în mare parte subiecte ce țin pur de specializare, nu cum se face la UT Cluj sau prin alte părți — ba chiar la multe facultăți dinafară, pentru că argumentul „dacă-i dinafară e musai mai bine ca la noi” e foarte popular. Totuși un lucru e clar: mulți titulari nu își organizează la fel de bine cursurile la master în raport cu cele de licență, pentru că mulți sunt ocupați cu altele și au mai degrabă așteptări de implicare din partea studenților. Stilul nu-i unul deosebit, ba ar fi chiar interesant dacă unele materii nu ar fi atât de plictisitoare.

Nu e și cazul cursului de Categorii și Computer Science, despre care pot afirma cu mâna pe inimă și cu o doză imensă de subiectivism că m-a prins foarte tare. De vină au fost în primul rând materia de natură interdisciplinară — care leagă matematicile abstracte de programarea funcțională — și în al doilea rând profesorul [iii]. Toate bune și frumoase, însă se pare că unii colegi nu sunt de acord cu mine:

copiatul nu este frumos, dar la noi la facultate te obliga sa urmezi materii pe care nici nu doresti sa le urmezi. Am asa ceva si acum am restanta din cauza asta, pentru ca e o materie dubioasa, cu un profesor dubios si dezinteresat.

Nu incurajez copiatul dar mi se pare ca trecerea unei materii pe care nici nu ti-o doresti impune prezentarea unui material chiar si copiat sau imprumutat. Atat timp cat ei ne obliga sa urmam materii aiurea mi se pare normal sa ripostezi intr-un fel. Daca esti prins asta e…

Includ aici și răspunsul meu, fiindcă mi se pare oarecum relevant vizavi de opiniile proprii pe tema copiatului în învățământ:

Dar te rog chiar să elaborezi oleacă asupra ideii legate de materia dubioasă cu proful dubios și dezinteresat.

Eu am fost la cursuri și mi s-a părut că Flondor și-a făcut treaba cum trebuie; nu extraordinar, exemplar sau altceva, dar a explicat cât de bine a putut. Și nici cerințele nu au fost mari; dacă se aplica stilul EEA/ED aici, pica probabil toată lumea. Și dacă chiar nu-ți place cursul, sunt sigur că puteai rezolva problema cu o cerere la secretariat la începutul anului.

Really people, quit complaining. La licență, când am trecut prin toate materiile alea scârboase, înțelegeam. Dar master-ul la poli nici nu e așa mare brânză, mi se pare de-a dreptul penibil fentatul prin copiat.

În fine, omul a venit cu mai multe contraargumente care nu m-au mulțumit iar eu nu am continuat dezbaterea. Doresc însă să propun conducerii Universității și Ministerului Educației luarea în considerare a unei erate la regulile referitoare la copiat. Din câte știu, în Universitatea Politehnica din București momentan copiatul duce la exmatricularea studentului, pedeapsă care mi se pare insuficientă pentru contextul socio-politico-cultural în care trăim.

Propun deci ca în plus față de exmatriculare, studentului să îi mai fie aplicate următoarele corecții:

• Câte un capac [iv] pentru fiecare paragraf copiat. Măsura poate părea ușor barbară, însă ea este perfect adecvată contextului socio-politico-economico-științifico-fantastic-etc. în care trăim. Alternativ, pedeapsa ar putea fi înlocuită cu plata unor daune financiare majore. Dacă RIAA pot, atunci nu văd de ce nu s-ar aplica și în cazul universităților.
• Retragerea tuturor diplomelor universitare obținute până în momentul săvârșirii actului de copiere. E clar că diplomele respective nu au fost obținute cu sudoare și sânge, ci cu copiat. Sigur, hoțul neprins e negustor cinstit, însă hoțul prins merită înfierat, și încă cum.
• Și pentru că tot e înfierat, a treia corecție ar fi retragerea dreptului de a mai obține diplome și de a profesa în domeniul în care a fost săvârșită fapta. E clar că orice copiator e competent la copiat, nu la calculatoare, chimie, matematică sau ce o fi trebuind dânsul să studieze. Drept urmare poate să își aleagă un alt domeniu, de preferat unul în care talentele să îi fie recunoscute pe deplin, fără să fie deci nedreptățit de sistemul putrezit.

Eu zic că ideile nu-s tocmai proaste. O primă consecință a aplicării lor ar fi aceea că nu s-ar mai înscrie la facultate decât persoanele care-s cu adevărat interesate de cursuri; o a doua consecință, pe termen lung, ar fi cea că în sistem ar ajunge în mare parte cadre competente, care nu au copiat în facultate. Și uite-așa poate în zece-douăzeci de ani o să ajungem să avem universități unde profii o să profeseze iar studenții o să studieze. Iar școala va fi școală, vorba lui Eminescu.

1. Păi cum, nu știți? românul s-a născut filosof. Ce contează că nu suntem în stare să lucrăm cu algebre și categorii, noi discutăm probleme profunde de etică, alea. Ce contează regulamentele la care am aderat încă de când am semnat foaia de înscriere? „Dăle-n măsa”, noi suntem mai presus de toate prostiile astea. [↩]
2. De parcă oamenii ar fi familiari cu teoria sistemelor; haha, ce glumă bună. [↩]
3. Paul Flondor. [↩]
4. Adică o palmă peste ceafă, tâmplă sau unde mai dorește cel ce o aplică. Important e să fie undeva în apropierea creierului, în speranța trezirii la realitate a victimei. [↩]