facebook și controlul informației

duminică, 29 iul. 2012, 15:57

Dacă acum un an speculam asupra utilității sociale pe care o induce web-ul, acum îmi e absolut clar faptul că locuitorii Interneților consideră rețelele sociale a fi o mare chestie și își mută din ce în ce mai mult interacțiunile pe așa-zise „platforme de socializare”. Menționez că „Facebook”-ul din titlu conține un vag iz de senzaționalism, problema pe care urmează s-o prezint putându-se generaliza mai mult sau mai puțin la toate platformele de socializare.

Cea mai mare bubă a mediilor tradiționale de propagare a informației (radio, televiziune, ziare) este – și putem spune cu inima împăcată acest lucru – aceea că sunt [i] centralizate, în sensul rău al cuvântului. Mai exact propagarea informației în cadrul rețelelor media clasice ține exclusiv de interesele proprietarilor rețelelor respective, fie ei entități private sau statul. Abordarea are câteva efecte laterale destul de urâte, mai exact fuga după rating-uri și controlul politic, ambele ducând în cele din urmă la servirea unor informații cât se poate de irelevante pentru consumator – faptul că acesta și înghite gălușca e cu totul altă discuție.

Internetul are din capul locului avantajul că împiedică „by design” plasarea controlului în mâna corporațiilor sau a statelor. Acest aspect se constituie în sistem în mod natural prin faptul că corporațiile pot încerca (și eventual și reuși) să facă bani, respectiv statele pot face propagandă cu ajutorul Internetului, însă dacă consumatorii consideră informația irelevantă, o pot respinge imediat în favoarea unor alternative – exemple tipice în acest sens sunt cultura de masă, promovată prin site-uri precum wikipedia, și pornografia. Zisul avantaj a dus la dezvoltarea explozivă a arhivei etc. (mai mult…)

  1. Sau au fost, dacă ar fi să admitem moartea jurnalismului ca pe un fapt împlinit, fapt față de care producătorii media se află în disonanță cognitivă. []

moartea lui windows

luni, 23 iul. 2012, 19:24

Windows este un sistem de operare de uz general dezvoltat de o companie din Redmond, Washington, pe nume Microsoft. Sunt sigur că știți deja aceste lucruri, însă este utilă, chit că redundantă, reamintirea lor spre înregistrare în analele istoriei. Prima versiune majoră de Windows a apărut prin 1985, urmând ca cu vreo trei-patru iterații mai târziu sistemul de operare să acapareze piața – în mare parte din lipsă de concurență și datorită unor parteneriate cu IBM – și să devină unicul sistem de operare folosit pe PC-uri.

Între timp situația s-a mai schimbat: Apple au lansat Mac OS X, Linux a apărut din neant ca un competitor serios pentru Windows NT, plus multe altele la care se adaugă și apariția telefoanelor mobile. De atunci și până acum Microsoft a trecut printr-o serie de eșecuri – a se citi: Windows Me – și succese – a se citi: Windows XP -, reînnoindu-se la fiecare pas, rămânând însă în mare parte la fel în părțile esențiale. Prezentul este marcat de Windows 7, un sistem de operare relativ decent din câte am auzit, iar în viitorul imediat apropiat va fi lansat pe piață Windows 8, versiune care va marca definitiv moartea Windows-ului așa cum îl știm noi. (mai mult…)

software-ul și formele

Being abstract is something profoundly different from being vague… The purpose of abstraction is not to be vague, but to create a new semantic level in which one can be absolutely precise.

Citatul îi aparține lui Edsger Dijkstra, o personalitate a lumii calculatoarelor înzestrată cu un umor deosebit de cinic, umor pe care acesta l-a exprimat cât se poate de bine în lucrările sale. De asemenea izul pasajului este oarecum ingineresc, fapt care pe mine nu mă va interesa mai deloc pe parcursul articolului.

Una din motivațiile care m-au determinat să meditez pe tema înțelesului și a iadului abstractizării a fost ideea de dificultate a comunicării, deși nu atât a comunicării în sine cât a exprimării chestiilor – adică a atomilor – în limbajul universal [i]. Premisa de la care am plecat atunci a fost aceea că oamenii se deosebesc din acest punct de vedere de celelalte animale prin faptul că pot abstractiza chestii, însă nu am definit prea bine ce înseamnă în general a abstractiza. (mai mult…)

  1. Problema comunicării e o problemă în sine – și cel puțin la fel de dificilă – care rezultă din existența mediului social, apropo de impactul societății asupra evoluției, inteligenței etc. Doresc însă să fac abstracție de aspectele astea deoarece nu le găsesc o relevanță în contextul de față. []

dicționar explicativ al categoriilor cărămizilor

duminică, 15 iul. 2012, 14:24

Spyked Bricks in the Wall se structurează pe web sub o formă foarte simplă și caracteristică mai mult sau mai puțin oricărui blog: aceea a articolelor înșirate în ordine cronologică (descrescătoare). Structura aceasta este însă o suprasimplificare a ideii de blog, fluxul de informație intra-blog curgând de fapt în diverse multe alte moduri.

O astfel de formă mai puțin evidentă de organizare este cea a ancorelor între articole. De obicei articolele legate semantic vor conține legături HTML atât în sens direct, prin link-uri propriu-zise, cât și în sens invers prin pingback-uri. O altă structurare poate fi obținută prin etichete, însă despre acestea vom discuta poate cu altă ocazie. (mai mult…)

proprietatea virtuală față cu dinamica non-lineară

sâmbătă, 14 iul. 2012, 12:30

Nu-i așa că-i frumos titlul? Ei, pentru că-i așa frumos, haideți să îl și explicăm, să îl înțeleagă tot neștiutorul – adică inclusiv eu, care clar vorbesc despre lucruri care mă depășesc [i] -, bucată cu bucată. Prima bucată se referă la o așa-zisă „proprietate virtuală”, care are și un caz particular despre care am tot vorbit pe blog, anume cel al proprietății intelectuale.

Am numit-o virtuală pentru că aceasta există exclusiv în spațiul virtual, fapt ce o face ușor de replicat și așa mai departe, după cum explicam în articolul sus-menționat. Întrebarea cea mai apăsătoare este de fapt dacă această proprietate virtuală chiar există, iar eu zic că nu, și nu în virtutea faptului că e virtuală – deși asta e una din motivațiile fundamentale -, ci din cauze pe care voi încerca să le explic în cele ce urmează.

A doua parte a titlului a fost la rândul ei menționată în trecut pe Cărămizi, fiind un fenomen legat în mare parte de cel al (ne)determinismului. E relativ simplu de explicat ce este aceea dinamica non-lineară dacă sunteți oleacă familiari cu matematica [ii], și și mai ușor dacă v-ați întâlnit vreodată cu teoria sistemelor [iii]. (mai mult…)

  1. De fapt nu știu câte persoane din lume pot vorbi în cunoștință de cauză pe subiectul ăsta. []
  2. Iar dacă nu sunteți să vă fie rușine obrazului. []
  3. Și mulți dintre voi bag seama că nu v-ați întâlnit, mai ales că e o materie considerată inutilă de către studenții care „știu ei mai bine”. []