duminică, 29 iul. 2012, 15:57
Dacă acum un an speculam asupra utilității
sociale pe care o induce web-ul, acum îmi e absolut clar faptul că
locuitorii Interneților consideră rețelele sociale a fi o mare chestie și își
mută din ce în ce mai mult interacțiunile pe așa-zise „platforme de
socializare”. Menționez că „Facebook”-ul din titlu conține un vag iz de
senzaționalism, problema pe care urmează s-o prezint putându-se generaliza
mai mult sau mai puțin la toate platformele de socializare.
Cea mai mare bubă a mediilor tradiționale de propagare a informației (radio,
televiziune, ziare) este – și putem spune cu inima împăcată acest lucru – aceea
că sunt [] centralizate, în sensul
rău al cuvântului. Mai exact propagarea informației în cadrul rețelelor media
clasice ține exclusiv de interesele proprietarilor rețelelor respective, fie ei
entități private sau statul. Abordarea are câteva efecte laterale destul de
urâte, mai exact fuga după rating-uri și controlul politic, ambele ducând în
cele din urmă la servirea unor informații cât se poate de irelevante pentru
consumator – faptul că acesta și înghite gălușca e cu totul altă discuție.
Internetul are din capul locului avantajul că împiedică „by design” plasarea
controlului în mâna corporațiilor sau a statelor. Acest aspect se constituie în
sistem în mod natural prin faptul că corporațiile pot încerca (și eventual și
reuși) să facă bani, respectiv statele pot face propagandă cu ajutorul
Internetului, însă dacă consumatorii consideră informația irelevantă, o
pot respinge imediat în favoarea unor alternative – exemple tipice în acest
sens sunt cultura de masă, promovată prin site-uri precum wikipedia, și
pornografia. Zisul avantaj a dus la dezvoltarea explozivă a
arhivei etc. (mai mult…)
luni, 23 iul. 2012, 19:24
Windows este un sistem de operare de uz
general dezvoltat de o companie din Redmond, Washington,
pe nume Microsoft. Sunt sigur că știți deja aceste lucruri, însă este utilă,
chit că redundantă, reamintirea lor spre înregistrare în analele istoriei.
Prima versiune majoră de Windows a apărut prin 1985, urmând ca cu vreo
trei-patru iterații mai târziu sistemul de operare să acapareze piața – în mare
parte din lipsă de concurență și datorită unor parteneriate cu IBM – și să
devină unicul sistem de operare folosit pe PC-uri.
Între timp situația s-a mai schimbat: Apple au lansat Mac OS X, Linux a apărut
din neant ca un competitor serios pentru Windows NT, plus multe altele la care
se adaugă și apariția telefoanelor mobile. De atunci și până acum Microsoft a
trecut printr-o serie de eșecuri – a se citi: Windows Me – și succese – a se
citi: Windows XP -, reînnoindu-se la fiecare pas, rămânând însă în mare parte
la fel în părțile esențiale. Prezentul este marcat de Windows 7, un sistem de
operare relativ decent din câte am auzit, iar în viitorul imediat apropiat va
fi lansat pe piață Windows 8, versiune care va marca definitiv moartea
Windows-ului așa cum îl știm noi. (mai mult…)
Being abstract is something profoundly different from being vague… The
purpose of abstraction is not to be vague, but to create a new semantic level
in which one can be absolutely precise.
Citatul îi aparține lui Edsger
Dijkstra, o personalitate a lumii
calculatoarelor înzestrată cu un umor deosebit de cinic, umor pe care acesta
l-a exprimat cât se poate de bine în lucrările sale. De asemenea izul pasajului
este oarecum ingineresc, fapt care pe mine nu mă va interesa mai deloc pe
parcursul articolului.
Una din motivațiile care m-au determinat să meditez pe tema
înțelesului și a iadului
abstractizării a fost ideea de dificultate a
comunicării, deși nu atât a comunicării în sine cât a exprimării chestiilor –
adică a atomilor – în limbajul universal []. Premisa de la care am plecat atunci a fost aceea că
oamenii se deosebesc din acest punct de vedere de celelalte animale prin faptul
că pot abstractiza chestii, însă nu am definit prea bine ce înseamnă în general
a abstractiza. (mai mult…)
duminică, 15 iul. 2012, 14:24
Spyked Bricks in the Wall se structurează pe web sub o formă foarte simplă și caracteristică mai mult sau mai puțin oricărui blog: aceea a articolelor înșirate în ordine cronologică (descrescătoare). Structura aceasta este însă o suprasimplificare a ideii de blog, fluxul de informație intra-blog curgând de fapt în diverse multe alte moduri.
O astfel de formă mai puțin evidentă de organizare este cea a ancorelor între articole. De obicei articolele legate semantic vor conține legături HTML atât în sens direct, prin link-uri propriu-zise, cât și în sens invers prin pingback-uri. O altă structurare poate fi obținută prin etichete, însă despre acestea vom discuta poate cu altă ocazie. (mai mult…)
sâmbătă, 14 iul. 2012, 12:30
Nu-i așa că-i frumos titlul? Ei, pentru că-i așa frumos, haideți să îl și explicăm, să îl înțeleagă tot neștiutorul – adică inclusiv eu, care clar vorbesc despre lucruri care mă depășesc [] -, bucată cu bucată. Prima bucată se referă la o așa-zisă „proprietate virtuală”, care are și un caz particular despre care am tot vorbit pe blog, anume cel al proprietății intelectuale.
Am numit-o virtuală pentru că aceasta există exclusiv în spațiul virtual, fapt ce o face ușor de replicat și așa mai departe, după cum explicam în articolul sus-menționat. Întrebarea cea mai apăsătoare este de fapt dacă această proprietate virtuală chiar există, iar eu zic că nu, și nu în virtutea faptului că e virtuală – deși asta e una din motivațiile fundamentale -, ci din cauze pe care voi încerca să le explic în cele ce urmează.
A doua parte a titlului a fost la rândul ei menționată în trecut pe Cărămizi, fiind un fenomen legat în mare parte de cel al (ne)determinismului. E relativ simplu de explicat ce este aceea dinamica non-lineară dacă sunteți oleacă familiari cu matematica [], și și mai ușor dacă v-ați întâlnit vreodată cu teoria sistemelor []. (mai mult…)